Disensiune
De-o săptămână mă trezesc confuză Şi atât de singură mă simt, Încât aş vrea sa mă transform intr-o meduză, Să nu îmi mai doresc vreodata vreun alint. De-o săptămână,sub piept îmi simt un gol, Şi-mi doare în tot corpul...ce ironic! Torn mult tutun şi-l umplu cu alcool, Să pot cânta pe-un instrument monodic. Amplificam din simțuri să ascult, Să te privesc în ochii tăi cei vii, Habar nu ai,Satană, ce-ai facut, Şi niciodată, cred că nu vei ştii. Poate într-o zi sau noapte,habar n-am, Nu o să mai fim în astă disensiune, Acum arunc tot ce-am avut, pe geam, Şi-aştept să se înâmple o minune. Am renunțat să mai tânjesc la noi, Dacă tot ce am trăit a fost ficțiune, Mă duc la mine-acasă, înapoi, Să mă transpun în altă dimnensiune. .