Postări

Se afișează postări din august, 2018

Dammit

I can feel you In my every breath In my soul i can still feel your touch My skin has a desire And you are gone But i can still remember That time When you looked in my eyes And kissed my lips. I can remember the time you were inside And i can feel you God How i miss you Fuckin' hell, Do me For the rest of my life. But you will be in my mind And your tongue will be there too Like your every part will do

Pomelnic

Toate au un timp al lor. Toate au un sfarsit si-un inceput. Am invatat de copil sa pierd, de la lucruri mici,poate neinsemnate pentru ceilalti la oameni. Prima oara când am simtit că pierd o parte din mine, a fost cand aveam vreo patru ani. Eram internată la spitalul de copii Grigore Alexandrescu, racisem teribil si de trei saptamani stateam acolo. Eram cu mama si cu un mic catel de plus, pe nume Pufuleț. Era simpatic, albicios, adus de tata din Paris. Dormeam cu el in fiecare seara, tin minte ca aveam un pled roz si o pijama rosie. Mancam iaurt cu fructe si cam atat. Cand am ajuns acasa, Pufuleț nu mai era de găsit. Probabil in grabă l-a uitat la spital. Doamne ce-am mai plâns. Am.simtit ca nu mai pot sa traiesc fara el. Am trait, dupa cum se vede, dar si acum la 25 de ani, mi-a ramas gandul la animalutul ala de pluş. Pe parcursul vietii am inceput sa pierd oameni, locuri, animalute vii. Mi-e dor de fiecare in parte. Cu moartea lor s-a rupt din mine. Si acum, simt ca mai am