Muziciana

Numai ea stă şi m-aşteaptă etern,nemuritoare, doar pe mine să o iau în brațe, să o mângâi, să o iubesc, iar eu am înşelat-o. Niciun muritor nu m-a aşteptat ca ea. Închisă parcă într-o cutie, nescoțând un sunet, doar dezmembrându-se de dor... Am lăsat-o să m-aştepte zile întregi, nopți interminabile şi o mai luam uneori şi mai profitam de ea. În mâinile mele, prinde viață şi mă înțelege. Dar uite, n-am mai băgat-o în seamă ! Pentru că ce ? Pentru că mi-am plasat inima în altă parte ?.. şi nu am realizat ce aveam tot timpul cu mine...? Te rog să mă ierți ! unde mi-a fost capul ?!  Exact... la altul... Ai dreptate, sinele meu ... Parcă mi-e teamă să o abordez din nou pentru că îmi pare că am uitat cum... Poate am uitat doar modul clasic, fără glume,ci în moduri serioase... Un cunoscut mi-a zis de mult " la ce-mi trebuie aia dacă de am pe tine ?! " , dar era creierul care-i vorbea, şi poate moralul. Conştiința. Căci tot "aia" i-a trebuit. Nu-i dictez sufletulu