Muziciana

De azi ma dezic de tine. Fie Mare tragedie A fost o simpla Comedie. Ca e de ras. Fâs

I can feel you In my every breath In my soul i can still feel your touch My skin has a desire And you are gone But i can still remember That time When you looked in my eyes And kissed my lips. I can remember the time you were inside And i can feel you God How i miss you Fuckin' hell, Do me For the rest of my life. But you will be in my mind And your tongue will be there too Like your every part will do

Toate au un timp al lor. Toate au un sfarsit si-un inceput. Am invatat de copil sa pierd, de la lucruri mici,poate neinsemnate pentru ceilalti la oameni. Prima oara când am simtit că pierd o parte din mine, a fost cand aveam vreo patru ani. Eram internată la spitalul de copii Grigore Alexandrescu, racisem teribil si de trei saptamani stateam acolo. Eram cu mama si cu un mic catel de plus, pe nume Pufuleț. Era simpatic, albicios, adus de tata din Paris. Dormeam cu el in fiecare seara, tin minte ca aveam un pled roz si o pijama rosie. Mancam iaurt cu fructe si cam atat. Cand am ajuns acasa, Pufuleț nu mai era de găsit. Probabil in grabă l-a uitat la spital. Doamne ce-am mai plâns. Am.simtit ca nu mai pot sa traiesc fara el. Am trait, dupa cum se vede, dar si acum la 25 de ani, mi-a ramas gandul la animalutul ala de pluş. Pe parcursul vietii am inceput sa pierd oameni, locuri, animalute vii. Mi-e dor de fiecare in parte. Cu moartea lor s-a rupt din mine. Si acum, simt ca mai am

Mă sfârşesc în fiecare zi, Iar sângele îmi e în vene înghețat, A fost odată cald, am fost odată vii, Dar timpul crunt, din brațe mi te-a luat. Nu te mai găsesc şi ai lasat în mine, Un gol imens şi-atat de dureros, Când ochii mei, erau numai la tine, Tu ai plecat şi m-ai lăsat pe jos. Mulți oameni au trecut peste mine, Cu tocuri, tălpi,bocanci sau cu maşini... Nu m-au întrebat dacă mi-e rău sau bine, Nu le-a păsat, erau nişte străini. Pe lânga mine,rar când mă treceai, Te mai uitai şi tu, din când în când, Din complezență,poate, îmi zâmbeai, Dar tot plecai şi mă lăsai arzand. Au trecut luni,zile, nici nu ştiu... De cand aştept din cer ca să mai pice, O ploaie să mă spele de pustiu, Sau un suflet care vrea să mă ridice... Dar ştiu că eu te aştept în zadar, În lanțurile vieții, sufletu'-mi se zbate, Aproape mă sufoc şi nici nu văd prea clar, Nu pot să mai aud inima cum îmi bate. Din tot ce am iubit, pe-acest glob pământesc, Azi simt că ard mocnit, De dorul t

Bine, plec... Nici nu mă mai întorc. De câte ori să-mi zici..? Am înțeles,pe loc. Sigur, eu plec... Nu vrei să ştii c-am fost. Oricum, în lumea ta Am trăit fără rost... Dar tac şi gata,acum chiar am plecat! Nu mă mai alunga... Căci plec de bună voie, Silită...chiar şi-aşa... Eu văd că nu mă vrei, În privirea ta. Deschide-mi, te rog uşa, Aşa ca de final., Hai numa' bine, ție.. Adio, plec din bal. În altă dimnensiune, De mâine dau check in, Şi fac o diversiune, La un pahar de vin... Căci  [ vezi titlul ]

Ce rost mai are, să scriu iar poezii, Când muzele-mi sunt moarte ?... Degeaba apar vii, Că-mi iau iubirea oarbă, Cu-a mea naivitate Şi-mi pică-n cap de-ndată Ceru'-nstelat din noapte. Ce rost mai are,oare, să suflu peste răni, Să îngrijesc mereu, de capete încinse ? Când sufletu' mi-e țăndări, pierdut printre trei căni, Iar pielea mi-este arsă, de-atingeri prost aprinse... Ce rost mai are, să cred în basme mii Şi în poveşti frumoase, descrise de poeți ?... Când ochii-mi sunt în ceață iar buzele sunt vii, Tânjind după fantome şi cai verzi pe pereți... Că de-aş putea, aş şterge tot din minte ! Chiar aş pretinde, că nu a existat ! Dar vezi tu, în piept am strâns cuvinte, Ce îmi răsună-n versuri, prin pernele din pat. Şi asta-a fost, eu mă dezic acum ! Că nu mai am putere, nici macăr să mint... O să-mi înnec amorul şi îl îmbib de fum, Iar sufletu'-mi ucid,căci nu mai vreau să simt !

Căprioară rănită, 25, Bucureşti : Caut totul sau nimic, Mă bucur că sunt, tu unde mai eşti ? Da-mi ceva idilic. Am citit eu prin poveşti, De prințese,prinţi şi zâne.. Da eu stau în Bucureşti, Aici sunt doar zmei şi mume. Despre mine ce să spun? Iarăşi multe şi nimic, Accept cavaler sau spân, Ca în basme, stii ce zic. Poa' să vină pe cal alb, Sau mârțoagă, nu îmi pasă, Dară rog măcar să aibă, Trei garoafe într-o plasă. Să mă plimbe prin grădină, Printre fructe şi ciuperci, Stai, că-mi bate o lumină : Iar am pe Tinder un match !

Și-mi amintesc cum bine iar te văd, Prin oameni, râsuri și minciuni, Nimic nu mă mai ține azi. Prăpăd.. Picuri din ochii mei ai să aduni. Și-mi amintesc cum ne vedeam cândva, De parcă timpul nici n-a existat, Ai fost pentr-o secundă steaua mea, Și pare că tu totul ai uitat... Nu știu cum să te țin în ochi, Și nici măcar nu știu să-ți mai vorbesc, Să-mi spună-o babă-n poartă de deochi, Că și ea vede ce mult te iubesc. Și îmi ziceam adesea, să stau, să nu mai simt, Să fiu robot, neom, un monstru de ne-atins... Dar cât mai pot cu sufletul să mint, Imaginându-mi Iadul ca un Paradis ?... Mă sting pe zi ce trece când te-aud vorbind, Și niciodată n-ai să înțelegi, Că viața asta o trăiesc iubind, Indiferent de ce o să alegi... Înșir atâtea versuri,atinse nimicuri, Și-atâtea rime-alambicate, Culori îmbrâțișate-n mozaicuri, Pentru câteva cuvinte moarte... Mă saturez, văd bine, deși încețoșat, Pe cerurile mele, altă furtună vine... Inima în chinurile iadului, astăz

Dac-aş putea să mi te smulg din minte, Aş face-o şi acum, necontenit, Să uit de tot ce-am pus în câteva cuvinte, Căci nici noaptea trecută n-am dormit. Dac-aş putea din suflet să te mut, Aş face-o imediat şi nu te mint, Să scap de chipul tău, să nu te mai ascult Să nu mai pot vreodată să te simt. Dac-aş putea să-ți spun vreodată despre mine, Ai râde mult probabil, căci mi-ai zis, Să nu mă-ndrăgostec nicând de tine, Aşa că m-am pierdut într-un abis. Şi hoinăresc, uitându-mă-n vitrine, Habar nu am, pe unde să mai merg, M-opresc aiurea printre magazine, Aş vrea să fug, dar nu pot să alerg. Nu mă mai regăsesc în niciun fel, Şi nu mai sper să simt ceva intens, A fost cândva şi ea şi tu şi el, Dar uite-mă aici, în acest vast non-sens. Dac-aş putea să te ucid din mine, Şi să omor tot acest groaznic sentiment, M-aş otrăvi acum, pe loc, ştii bine, Şi aş lasa trecut în testament, Toata iubirea ce s-a creeat prin tine... Îmi pare rău. Da, poate te-am mințit... Deşi eu nu

I can no longer sleep, My heart is runnig wild, I smell only fear, My eyes are going blind. I'm lonely,darling.

De-o săptămână mă trezesc confuză Şi atât de singură mă simt, Încât aş vrea sa mă transform intr-o meduză, Să nu îmi mai doresc vreodata vreun alint. De-o săptămână,sub piept îmi simt un gol, Şi-mi doare în tot corpul...ce ironic! Torn mult tutun şi-l umplu cu alcool, Să pot cânta pe-un instrument monodic. Amplificam din simțuri să ascult, Să te privesc în ochii tăi cei vii, Habar nu ai,Satană, ce-ai facut, Şi niciodată, cred că nu vei ştii. Poate într-o zi sau noapte,habar n-am, Nu o să mai fim în astă disensiune, Acum arunc tot ce-am avut, pe geam, Şi-aştept să se înâmple o minune. Am renunțat să mai tânjesc la noi, Dacă tot ce am trăit a fost ficțiune, Mă duc la mine-acasă, înapoi, Să mă transpun în altă dimnensiune. .

Daca citesti vreodata pe aici, te rog sa.imi dai inelul inapoi. Stiu ca e la miky. Nu am facut farmece pe el cum se preconizeaza. Terminati cu copilarelile. And dont u ever lie 2 me again. Multu. Pwp rawr.

"Daca as fi setat pe relatii am fi  fost impreuna  " :)  macar atat

-Tovarasa asta a ta s-a cam indragostit de tine. -te-ai indragostit degeaba. :)))

Bla bla bla Imi place de tine Bla bla bla... Stiu si tu si eu Prea bine. Sarumana multumesc Hai la somn

Stau pe-aici, cu tine si cu ceva amici de-ai tai. La o masa care se misca si la niste votka tonic Ma uit cum privesti uman la femeile frumoase care trec prin centru si stau si-mi amintesc de-aseara. M-ai muscat de buza. Deh, dragut. Stiu ca " n-ai ce sa-mi oferi " si totusi imi oferi 1000 de lucruri. Mai dam un shot, mai zambim, cat de rau sa fie ? La 25 de ani tre sa fiu nemuritoare. Drace, cat imi placi. Cand ai zis aseara " tu chiar ma vrei " ,era foarte adevarat. M-am plictisit la masa. N-am cu cine sa vorbesc. Si-ti scriu texte amoroase pe blog. Amuzant, nu?

Dammit. Stiu de cand ziceam ca una-alta. Fuck a venit si momentu' al. Jur ca timpul sa let you go of my mind. In 3...2...1...?... ?? ?.... Fuck it

Noroc cu tine. Mai scriu si piese. Or sa iasa de-un album. Noroc si ghinion. "-Te iubesc - la fel boss " Phahaha.  :))

Stii, sunt ipocrita, Fa ce doresti. Esti liber si pan' la urma,ce conteaza ? Cumva, o ardem impreuna si-mi zici ca in concediul tau sa vin cu tine,cine stie ce-o mai fi. Si imi place sa dormim impreuna, Prieneste iti zic. Chiar daca ma holbam.azi dimineata la tine. Esti misto Te iub

Si cumva trebuie sa notez asta aici la dracu,simteam atat de multe cand imi sarutai mana ai apoi mi-ai sarutat buzele. Simteam 1729752000 de chestii. Apoi simteam inca pe atat cand ma sarutai pe Gabroveni. Cel mai amuzant a fost cand mi-ai zis, in timp ce o ardeam pe romantism " vreau la dristor " Apoi mai amuzant a fost ca la maxim 30 de min dupa asta...habar n-aveai ca m-ai sarutat. Si da, mi-o fac cu mana mea. Si dupa cum ai zis razand : " ti-am zis ca sunt fucked up" . Nici macar nu ma vrei Nici macar... Of jur, pe orice, ca e ultima oara cand iubesc. Astept sa ma suprasarurez si la un moment dat sa nu te mai iubesc. Fin.

Iarta-ma ca m-am indragostit de tine. N-am puterea si nici curajul sa ti-o zic. Iarta-ma Atat

Sunt vreo 120 de nopti sau zile in care mintea mea umbla aiurea in filme. Cu mine, cu tine. Depinde. Sunt 120 de zile în care râd şi plâng în acelaşi timp. De ce mi-e sufletu' atat de greu şi inima-mi tresară ? Mă duc pe Muntele Olimp... În capul pieptului am început să simt durere, de fiecare dată când mă gândesc la cele 120 de zile nici bune şi nici rele... Din care-au fost presărate cu iubire... Cateva. Le număr pe degetele de la mâinile mele... Şi-or mai fi...sau ba... Când ai plecat,într-o noapte, după ce m-ai sărutat şi am simțit pentru prima oară durere-n piept iar ochii au izbucnit în lacrimi, am spus cu voce tare : " Nu! Nu, nu,nu ! De ce ? Nuuu! " ... Şi mi-am dat seama că-s o cauză pierdută. Pierdută-n mainile tale şi-n felul în care îmi zâmbeşti. Ce slabă-i firea umană şi mintea...ce naivă.  Mă sparg iarăşi în bucăți şi de data asta cu buna mea ştiință. Dar pentru tine,merită. Merită să mă fac praf. Măcar aşa să mai simt şi eu ceva. Dar presim

"Nici nu conteaza, Asta-i Năpastă? Daca pui la suflet, Esti proastă." Aşa ar zice Mii si mii De oameni vii... Pe cand tu, Ai spune " nu " Esti doar alt om.... Nom nom nom şi nom nom nom Dar cumva, e cam departe Si habar n-are de toate, Ce-s in tine... De unde ai mai vrea să ştie ? Ai zis ca e doar actorie... Pentru tine, eu sau  voi, Ar fi fost un vin de soi Da' nu mai e nimic de baut prin acel butoi. A zis si-n versuri. Muza vietii... : O tot plimbi prin UniVersuri Şi apoi ii zici : " Limiteaza-te de noi, Caci cu mine n-ai unde sa mergi, Nici inainte, nici inapoi. " Acum ştiu şi eu, De ce ai tu, propriu' dumneZeu. Inainte sa pleci, Pe la mine vreau să treci Te rog...semneaza actele pe față şi pe dos... În stânga-dreapta jos !

Singurul om care mă răneşte sunt eu. Singurul eu. Eu-ul meu e propriul meu criminal. Pot aprecia.tot Pot sa mint. Dar simt. Al dracului de mult. M-am ars. Iar. Si iubesc, prea mult şi in zadar. Insa acum nu e doar in van... Dar cumva sunt si nu suntem in acelasi plan. Am doar cuvinte amețite-fine ...ce s-au imprimat in mine... Cat de flamanda-am fost de ceva intens...cand exista, nu are niciun sens. Sunt si eu nimic... Sau poate un furnic..mic. Ce ma plimb prin vieti...si duc cu mine universuri... Si rime. Sunt si eu... Un criminal in serie. Un criminal de sine... Dau tot din mine. Sunt si eu...aici,expir.. Respir, Traiesc, Inspir, De dor Si apoi, in 3-2-1... mor. Eu zbor 

Mi-am amorțit puțin creierul. De la gânduri. De la verbalizat, la mişcări translucide E bine... Acum înțeleg de ce face bine. Uneori mă trec fiori. Timpanele-mi sunt mai sensibile. Mi-e dor de tine. Asta nu ştiu dacă e bine. Sunt pe filmul meu. Mă deconectez de la tot cand ma conectez. Mintea mea s-a abonat la mintea ta şi cumva, am scos un bestseller. E seară...şi Ştii cum se zice...tot chimia interioară e superioară.

Dacă nu aş mai simți cum îmi zvâcneşte inima de dragul tău, Aş recunoaşte că poate,puțin, Aş vrea să fii al meu. Dacā nu te-aş vedea în mintea mea, În orişice secundă, Aş spune că am mințit... Când ți-am zis că Sunt de neîndrăgostit.

Hmmm, sunt flămândă de genul nostru de conexiune. Ce rar se întâlnesc oamenii... Prima oară când te-am văzut, nu îmi amintesc să te fi băgat prea mult în seamă.  Te-am observat în colțul camerei, știam că ești nou dar eram prietenă doar cu prietenii tăi. Nu am relaționat prea mult, pentru că eu am plecat din țară pentru scurt timp. Dar,țin minte că,cumva, înainte de plecarea mea scurtă, ne-am întâlnit și cumva am râs destul de mult, asta pe lângă shot-urile alcoolice. Nici atunci nu te-am bănuit prea tare că ai fi sufletul ăla pereche, despre care tot aud pe la TV, prin cărți, prin povești, pe internet... Cumva, cred că ne-am fi întâlnit. Dacă nu așa, la un chioșc de ziare, sau într-un Mega Image, cine știe ? Astfel de conexiuni se întâlnesc, datorată naturii umane. Legea atracției, îi zic ăștia. Eu îi zic În fine...și ușor-ușor, ne-am apropiat. Ce zic eu ușor ? Ne-am apropiat instant. Și stau, încercând să îmi dau seama când și cum. Dar tot ce contează este că te iubesc

Cate vreau sa-ti spun Si ti-am furat buzele Putin Nici zece secunde Aveam nevoie de saruturi noi Te indragesc Cam mult Si stiu ca e beție Dar da Asa am vrut sa fie

Să mint ? Te caut cu privirea. Încă mai simt. Aş vrea să nu-mi tind să te mai văd... Nicicând... Să pot trece pe lângă casa ta, Fără să-mi simt gândurile-arzând. Să pot ajunge-n cartierul tău, din greşeală, Fără să mai vreau să ne cadă Timpul şi să ne-ntâlnim pe stradă. Aş vrea inima să mi-o zdrobesc, Să pot să nu te mai doresc.

Vreau să te saturez absurd din mine, Te scriu în versuri pâna la refuz, Să nu mai simt nimic legat de tine, Să-mi scot din minte, creierul confuz. Te uit arzând şi te îngrop în suflet, Să nu-ți mai văd nicicând,ochii de safir, Din glasul tău, nu mai ascult un sunet, Că-n mine am deja un cimitir. Dar umplu gândul de noul om venit, Cu frici,obsesii,vicii şi dezastru, Să mă îndrăgostesc de la nadir până-n zenit, Să văd prin el, un cer frumos, albastru.

Te invit la mine, am o sticlă de alcool și o țigară bună. Nici nu mă știi și nici n-ai nevoie, Promit să fiu eu aia care-ți mângâie mintea. Doar citește,deschide-te și imaginează-ți ce-ți scriu. ce bine că ai venit, m-am dat cu parfumul tău preferat, îți dau haina jos și m-am apropiat de tine. Port o rochie, simplă, din mătase, cu un decolteu, nu foarte adâncit, însă atat cât să îți permită să mă mai privești în ochi.  îți place rochia asta, pe care acum o atingi, pentru că m-am apropiat mai mult de tine. Mâna mea stângă este pe obrazul tău, mă ridic ușor în vârfurile picioarelor ca să te sarut în colțul buzelor. nu am sutien, așa poți să-mi simți sânii atingându-ți pieptul. total nevinovat, nu ?  Te iau de mana dreaptă și te duc în cameră,aici am aprins ceva lumânări,  știam că o să vii.  te așezi pe pat, îți ofer un pahar cu licoare și îți aprind o țigară.  mă așez în fața ta, fumând și ne uităm ochi în ochi, continuu.  Te dezbrac din privire, iar in

Mori din mine! Acum! Ma storci de viata ! Doar fum Mai am în cap. Şi o singură speranță Că să iau antibiotice până ce o să te sfârşeşti. Să ştiu că nu mai eşti În mintea mea, Să mori din ea ! Din pulsul meu, Să nu-mi mai fie greu. O să iau toate pastilele din lume Într-un pumn, Şi o să le înghit de dor, căci poate Aşa te mai omor, Şi aşa o să-mi ucid cumva,ultimul strop de naivitate, Să-mi pun Pe tâmple, comprese cu gheață Luată din lacrimile de pe față, Din sufletul prea cald Ce-a stat pe-o scoarță De copac nu foarte-nalt. Să pun acid pe buze ca să dispară Tot veninul din sărutul tău,ce m-omoară, Să-mi ard tot trupul, unde m-ai atins, Să îmi restartez începutul Pieptului aprins. Am să-mi acopăr sânii cu ciment, Să nu cumva să-i mai poți atinge vreodată, Nici măcar din accident, Când am mintea-aglomerată, De blestemate amintiri cu noi, Uitați ca doi strigoi. Am să-mi pun pe umeri,țepi, Să nu mai poți vreodată Să te-apropii de mine,toată Fără să co

Cu atât de multa lipsă de iubire şi de conexiune în jurul meu, am visat iubire. Că m-am îndrăgostit de un tip şi că era recipeoc. Nici nu şiu dacă exista. Un tip chel cu ochi albaştri verzui. Care mă plăcea aşa cum sunt. Fugeam amandoi pe un harley Ne iubeam

You are on my mind And it's not my choice My soul hurts just too much, When I hear your voice. And when I see your eyes, I can't even look At you, and tell you lies. My heart is running wild And I can't get it off my body, I'm running from our memories like A scared rabbit by hungry wolf. Thanks, honey... I wanted to have wings And fly to Neverland I wanted just some things... But i can't even stand Here and watch you smile At me But i'll be good someday And when you'll see My eyes alive again I'll be far away Where i want to be In the sun or in the rain, And I hope you will be good, Because now I'm in pain.

Mă trezesc umblând prin cartierul tău... M-am săturat să te văd mental,pe străzi, Prin locurile unde râdeam împreună... Şi mai rău, în locul în care ne-am aşezat pentru ultima oară pe o bancă. Poate nu trebuia să fiu tranşantă şi poate trebuia să las de la mine... Poate nu trebuia să mă doară atât de mult că în ziua aia nu ai avut chef nici să ieşi până la geam să îmi faci cu mâna. Am plâns ca un copil,mergând pe străzi, cu ochelarii mei roz... la ochi. Mă îmbrăcasem aşa de frumos... mă machiasem, aveam botinele cu toc şi haina nouă pe care mi-o cumpărasem. Voiam să vezi că sunt frumoasă pentru tine,iar tu nu te-ai deranjat să ieşi nici măcar până la geam să mă vezi. În ziua aia am suferit enorm. Am simțit că tot ceea ce sunt,ai aruncat fără prea multă greutate, la gunoi. M-ai sunat după două zile să ne împăcăm iar eu nu am mai vrut. Am crezut că am greşit, până acum puțin timp am crezut că am greşit când am zis " nu ".  Dar tu nu m-ai iubit niciodată, iar asta doa