O oră, două, trei... Până la tine uneori adorm, Mă ajung scântei, Și nu te mint.. Când zic.. Că te simt Pe-aici, pe-acolo... M-am lăsat pe mintea ta Și-n toate serile goale, M-am lăsat Cu totul În mâinile tale... Pe dincolo De somn. Si nici n-adorm... De fapt e-așa : Patru, cinci, șase Ore si ceva.. Sunt om În fine... Si uneori mor Știi... De dor, De tine.
"Te pierd printre ecouri rupte de cadenta,diforme ganduri exorcizand tacerea... Lacrima este testamentul unui indragostit..." Abia acum inteleg de ce iti simt lipsa atat de mult.Chiar si cand esti langa mine.Stiam ca imi vei spune " o sa plec " dinainte sa imi spui tu...probabil ca am avut un "deja vu". Ma gandesc cum este fara tine,si imi dau seama ca stiu... In momentul in care am aflat ca o sa pleci,am ramas in gandurile mele.Oamenii adesea ma lasa singura.Nu imi pot explica de ce pleci.Imi spui ca te intorci,nu imi spui ca te intorci la mine...apoi imi spui ca in acest timp,cat tu vei fi plecata,eu imi voi da seama ca nu esti ceea ce imi doresc.Mi-ai spus ca stii tot ceea ce gandesc,cine sunt,ce vreau,ce sunt...iar atunci eu ti-am zis sa recunosti,ca daca stii toate astea,stii cat de mult te iubesc,ce insemni tu pentru mine,ce simt eu...atunci m-ai lasat in van.Sunt captiva intr-un spatiu vid,unde imi caut o cale de iesire.Zici ca eu spun oricui "
Ce-ar fi lumea mea ? As spune ca sunt ea, In mine, adanca-n suflet de ma duce departe, de moarte. Ma vad zburand,zburdand, in vant. De nicaieri tu cresti, dar unde-mi esti ? a mea umbra ca de Peter Pen ... prin Bucuresti ?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu