Spre infinit...
Azi m-am trezit si mi-am dat seama ca pot trai... Trebuie sa vad cum o sa fac,sa ma odihnesc putin. Inca sunt obosita. Inca uit. Si totusi pe tine nu te-am uitat. Cum?... Iar raspunsul intarzie sa apara. Infinitul e atat de mare!... Pe langa el eu sunt un punct neinsemnat. O umbra care a lasat-o un creion pe o mare de alb. Un simplu punct. Pentru ultima oara ti-am aratat afectiunea si iubirea mea. Acum este timpul sa plec pe drumul meu. Dar care drum? Nu stiu unde duce. Vreau sa aflu! M-am oprit din drumul acesta,doar ca sa ma odihnesc putin.Am mers prea mult...si nu m-am odihnit destul cat sa mai merg inca atat. E greu. Si totusi,imi place. Descopar,vad,admir. Si prin toata nemurirea,vreau sa aflu si sa vad tot. Poate nu o sa fie asa. Dar am timp... O sa las in urma doar pasi. Nimic altceva. Fiindca imi amintesc totul. Continui sa merg. Sa aflu ce va fi. Stiu ce a fost. Dar continui... Ma ridic,imi iau ramas bun de la tine,si locul acesta. Imi las o parte din iubirea mea aici. Sarut v