Chiar si eu...

" O imbratisare poate sa inlocuiasca o mie de cuvinte..." - Necunoscut.
Da...
Fiecare are nevoie la un moment dat de acel sentiment de profunzime...
Chiar si eu.
Si asa imi amintesc de omul de zapada,ce parea ca se topeste...
Simt lipsa afectiunii.
Simt lipsa unei imbratisari.
Unui sarut.
Unei priviri blande.
Unui zambet.
Am nevoie de afectiune...
Ma simt atat de rece...si nu cred ca e doar din cauza iernii,cristalele din jurul ochilor mei stralucesc mai mereu...
Omul de zapada,mi-a spus ca el nu se topeste...
Iar turturii aceia nu sunt din cauza frigului...
Asa si eu.
Imi lipseste o imbratisare...
E atat de trist sa plagi si sa fi singur.
Mereu ma gandesc la omul de zapada...
Cat de singur este...
L-au facut,iar acum l-au lasat singur,singurel...
Poate ca si el are sentimente...
Eu cred ca are...
Chiar si eu am...
Mereu vorbesc cu el...
Imi spune,ca vrea si el o imbratisare.
Ce este atat de mult?
De ce nimeni nu ii poate oferi asta?
El de ce a oferit ce a avut,iar altii nici macar o simpla imbratisare nu ii pot da?...
Oamenii sunt rai.
Dar...
Nu toti...
Sau poate toti?...
Inca nu stiu.
Traiesc intr-o lume haotica.
Iar tot ce cer eu este o imbratisare.
Chiar daca sunt doar un om de zapada.
Chiar si eu am nevoie de imbratisare...
Chiar si eu...
Ma mai incalzesc cand ma gandesc ca am cui sa ii zic "Te iubesc..."
Mai am sperate...ca poate o sa fie mai bine,chiar si pentru mine.
Poate ca ziua de maine o sa imi aduca acea imbratisare...
Sau poate nu...
Poate ca nu maine,poate poimaine...
Sau poate niciodata...
Niciodata...
Asta inseamna mult...
Atunci,o sa raman asa,mereu?
De gheata?...
Nu cred.
Nimeni nu ramane lafel.
Toti se schimba.
Unii mai putin,altii mai mult.
Poate nu o sa mai visez atat de mult...
Dar e frumos sa visezi...
Daca o sa incetez sa visez...
Ce se va intampla?...
Copiii viseaza.
Vreau sa visez in continuare...
Sa visez ca intr-o zi,o sa ma imbratisezi,si nu o sa mai fiu atat de rece.
De ce imi curg lacrimi?
Nu ar trebui sa fie asa...
Dar nu am cui sa ii spun toate astea...
Tot ce ma framanta...
Nimeni nu stie ca si oamenii de zapada au nevoie sa planga.
Sa isi dea afara toate lucrurile triste.
Se spune ca "...lacrima este testamentul unui indragostit..."
Dar...ce se intampla?...
Tremur...
Ah...adierea asta rece...
Ma face sa tremur...
Cristale cad din ochiii mei...
Se prabusesc de pamant,dar nu...
Nu fac zgomot...
Inca este patura de nea...
Iar acum inteleg de ce simt nevoia de iubire...
Fiindca sunt om...
Dar ghici ce...
Acum nu o sa mai vezi ca plang.
Ninge.
Iar ma acopera...
Si da,te iubesc...
Chiar si eu...