Postări

Se afișează postări din martie, 2018

AeroPlan

Singurul om care mă răneşte sunt eu. Singurul eu. Eu-ul meu e propriul meu criminal. Pot aprecia.tot Pot sa mint. Dar simt. Al dracului de mult. M-am ars. Iar. Si iubesc, prea mult şi in zadar. Insa acum nu e doar in van... Dar cumva sunt si nu suntem in acelasi plan. Am doar cuvinte amețite-fine ...ce s-au imprimat in mine... Cat de flamanda-am fost de ceva intens...cand exista, nu are niciun sens. Sunt si eu nimic... Sau poate un furnic..mic. Ce ma plimb prin vieti...si duc cu mine universuri... Si rime. Sunt si eu... Un criminal in serie. Un criminal de sine... Dau tot din mine. Sunt si eu...aici,expir.. Respir, Traiesc, Inspir, De dor Si apoi, in 3-2-1... mor. Eu zbor 

Nu e o poezie.

Mi-am amorțit puțin creierul. De la gânduri. De la verbalizat, la mişcări translucide E bine... Acum înțeleg de ce face bine. Uneori mă trec fiori. Timpanele-mi sunt mai sensibile. Mi-e dor de tine. Asta nu ştiu dacă e bine. Sunt pe filmul meu. Mă deconectez de la tot cand ma conectez. Mintea mea s-a abonat la mintea ta şi cumva, am scos un bestseller. E seară...şi Ştii cum se zice...tot chimia interioară e superioară.

Dacă

Dacă nu aş mai simți cum îmi zvâcneşte inima de dragul tău, Aş recunoaşte că poate,puțin, Aş vrea să fii al meu. Dacā nu te-aş vedea în mintea mea, În orişice secundă, Aş spune că am mințit... Când ți-am zis că Sunt de neîndrăgostit.