Eu nu am putut sa fac nimic. Eu nu am putut nici macar sa va scriu, si acum stau si ma gandesc, oare de ce o fac ? ... nu e prea tarziu ? Nu pot sa tac?! Realizez ca nu mai sunteti, poate prea putin, poate doar pentru ca peste tot se vorbeste de voi. Eu cantam cand focul mistuia muzica voastra. Dupa ce am aflat nu am mai putut sa cant, mi-a fost rau, am fumat tigara de la tigara si mi-am inabusit plansul. Unora dintre voi v-am dat mesaje,in care am scris " te rog, spune-mi ca esti " ... de ce nu ai ati raspuns ?? Nici macar cu un " seen " ! Mi-e rau, si vad cum nu sunteti. Si nu am ce sa fac, mai mult decat a duce numele vostru in arta si in muzica mea, si sa va spun ca o sa fiti atat de vii... Suntem mai putini . Fara voi, suntem mai putini. Duminica,venind din Pitesti... am adormit in tren iar in atipeala mea confuza, obosita, am zis cu voce mai tare " lasa, ca o sa ma trezesc si o sa vad ca totul a fost de fapt o minciuna si o sa bem o bere...