" Nu mă plictisesc. " Cred că de fapt, totul vine din obişnuința noastră. Oare cum ar fi să te obişnuieşti tu cu tine, şi să iți dai seama că ...te ajunge monotonia din urmă. Se întâmplă când trăieşti prea intens. Poate aşa e şi cu mine, poate m-ai trăit şi ai început să ajungi la capătul meu. Poate agonia mea durează mult, iar înaintea ei eşti tu. Aşa este când îți trece flacăra. E normal, trebuie întreținută. Mai pâlpâie , încă. E ca în fetița cu chibrituri. Se reaprinde, face flama, visezi puțin şi se stinge. A treia oară ne stingem şi noi. Eu sunt de fel mai dificilă, nu te-am mințit. Eu sunt de fel, mai dezordonată...nici cu asta nu te-am mințit. Ştii, pescăruşul din baia mea... Era prins în gheață. Ciorile mâncau din el de viu, in spatele capului nu prea are pene. Era plin de sânge. Eu i-am zis " Puiu "... El acum a zburat singur până pe coşul de rufe...când vede apa, se bălăceşte în ea, iar cand iese de