miercuri, 22 noiembrie 2017

Despre mine sau Autodistrugerea

O etapă a autodistrugerii mele de după vârsta de 17 ani, a fost suferința venită din copilărie,felul în care am fost tratată încă de când încă nu ştiam să-mi stabilesc nişte bariere şi nişte granițe. Simțindu-mă singură mai tot timpul, am dorit oameni în jurul meu, copii cu care să  mă joc, mai târziu, adulți cu care să pot comunica.
Întotdeauna am iubit viața, cu tot ceea ce implica ea, de la muşte la elefanți la maimuțe şi şerpi,însă o parte importantă pe care am iubit-o în viață a fost rasa umană.
De copil îmi puneam speranțele în oameni, şi de fiecare dată eram dezamăgită. Nu stau să-mi plâng de milă, dar spun cu mâna pe suflet că supraviețuirea mea constantă, a fost datorată muzicii pe care am cântat-o şi pe care am dorit să o împart celor din jur însă oamenii au devenit din ce în ce mai ieşiți din uman.
Mai târziu, am ajuns să obosesc după un timp, când am văzut că sunt izbită de pământ de fiecare dată când vreau să stabilesc nişte limite, deoarece nu am ştiut niciodată cum să construiesc ziduri în jurul meu. Ziduri de apărare ale sufletului şi ale minții.
În şcoală, pe lângă muzică, am învățat ce înseamnă să fiu agresată psihic, de exemplu : atunci când colegii veneau la recitaluri doar să râdă, şi chiar îmi amintesc cum unul dintre ei, coleg de clasă, mi-a zis : " nu esti nici măcar guma de pe pantoful meu " citat din I.I.

Nu mă plâng, am plâns atunci, în baie.

Apoi, am fost agresată în baza corpului meu care nu era voluminos ca acum, eram o adolescenta normală,perfect normală,însă nu eram destul de uscată.  Dar nu eram vulgară, trecusem de etapa de rockeriță cuminte, cu fuste lungi negre şi tricouri cu trupe, la o tipă hippie,colorată, ,sensibilă, fericită,încrezătoare cu parul luuung cu flori în el.

Am fost agresată pe stradă dar,nu am ştiut cum să răspund,însă în apărarea mea,mi-am tăiat părul băiețeşte, mi-am pus nişte blugi negri, o cămaşă,un sacou şi doar un cercel lung, in urechea stângă. Nu m-am mai machiat.
Nimeni nu a înțeles ce se întâmpla cu mine,dar mi-am aprins o țigară în spatele liceului şi am adoptat o poziție masculină, iar atunci nimeni nu a mai îndrăznit să îmi spună nimic.

Între timp, pentru că nu eram o actriță atât de bună, femeia a ieşit la iveală,însă nu pe partea din care am fost,ci o parte afectată, obosită şi zâmbăreață tot timpul, mințind continuu că îmi este bine, dar cu gânduri mult prea întunecate pentru interlocutorii mei.
A trecut şi liceul, cu chiu cu vai, cu examene cu ani de facultate, de cântat în trupe, unde automat m-am expus fizic, iar fizicul şi gândirea mea au dus la glume şi la autoironizarea mea, dureroasă şi de multe ori semi-fatală. Pentru că nu a mai contat o secundă ceea ce am cântat.

Despre ce vobesc?!
Despre cum să ai respect de sine...
Însă în momentul în care tot ceea ce te interesează este să te sfârşeşti dar totuşi lupți să supraviețuieşti,secundă cu secundă deşi simți că te sufoci în orice moment, nu îți mai pasă de cum arăți, de ce porți, de machiaj,frizură,dacă ai cămaşa călcată...te interesează doar să respiri şi să nu îți mai bubuie inima în piept de frică să nu mori.

Eu cred cu tărie că atunci când vedem (dacă vedem) că un om se stinge,înainte de vreme, poate din compasiune pentru rasa umană...să nu îl mai călcăm în picioare doar pentru că nu ştim ce să facem.
Ori ajuți ori te retragi şi îl laşi să moară liniştit în propria teroare.

Aşa că... dă-mi pace.

Fragment din " Pân' la 24 " .

D(s)EX

Îmi placi.
În primul rând îmi placi,dar îmi placi cam mult.
În al doilea rând îmi placi cam mult.
Îti mai scriu uneori
Pentru că mă mai trezesc cu tine-n minte-n zori...
Şi-ți scriu,cu teamă să nu par prea mult...
Dar am răbdare şi o să te ascult.
O să-ți mai scriu poezii...
Pe la ore târzii
Pe telefon sau poate pe hârtii...

Scrie-mi

Orice-ai spune,
Vreau o conexiune.

Stii că ieşim din tipar,
Limbile noastre sunt traduse în alt dicționar.

luni, 20 noiembrie 2017

S.O.S. #112 ? #xanax ? #oameni ? #iubire ?

Când sunt singură, mă doare-n piept.
Sunt anxioasă şi îmi vine să bocesc ca o femeie de-aia "suferindă"...dar, nu am voie, boceala mea nu e acceptată de persoanele apropiate. Când mă gândesc că trebuie să cânt, nu ştiu cum să fug mai repede şi mai departe, când mă gândesc că mi-e foame, nu ştiu cum să evit să mănânc, cel puțin în public. Când sunt singură nu ştiu cum să mai fug în alte părți să stau cu diferiți oameni.

Sunt oameni care întreabă alți oameni ce e cu mine, că totuşi scriu chestii cam morbide, sunt cam ciudată, iar cei care răspund zic aşa :
• "Ce să fie, aseară a cântat, nu avea nimic, nu ştii cum sunt artiştii ? Mai dilimani "
"
• " poate e pe ciclu. "
• " e ea mai sensibilă "
• " pune mult la suflet "
• " o fi vorbit cu un psiholog ? "
• " toată lumea are probleme "
• " vrea atenție "
• " are nişte probleme "
• " ei, are "...
Nu mai bine dați un telefon ...?
Sau vă e frică să n-am ceva ?

...mă mir şi eu de mine cât de bine-mi port măştile autoironice şi cât de mult râd.
Să supraviețuiesc .
Am rugat,zilele trecute,printr-un text ca după ce se citeşte, să mă sune cineva,oricine. Nu m-am mirat că nu a sunat nimeni, oamenii nu mai cred în realitate.
Poate nu ştiu eu că ființele nu fac ca mine, chiar să sune sau să întrebe.
Dar dacă ai ştii cât m-am săturat de tot purgatoriul din capul meu şi de toată oboseala asta din piept...pfff !
Şi asta cu referiri la " aş da zile de la mine ", care pare la mine un "refren" în mica mea viață, e din oboseala pe care o car zilnic în inima mea, de dorul celor care mi-au murit, (fără figuri de stil, practic şi-au dat ultima suflare,uitându-se în ochii mei), de dorul primelor iubiri şi ultimelor momente în care am simțit.
Aproape mi-au pus capac, dar fac eu pe pompierul şi mă scot din foc, de minim şase ori pe zi.
Iar noaptea sunt speriată. De tot...inclusiv de pulsul meu care o ia la fugă, făcându-mi sângele să clocotească, deodată mi se face extrem de cald şi parcă gâtul meu se închide şi eu mă sufoc. 
( Îmi doresc să nu primesc mesaje clişeice, psihologice/psihiatrice, scoase din cărți
Sunt mai rău decât a spune ceva şi mai nepotrivit. )
Am un concert,sâmbătă,pe care sper să-l pot duce şi să mă mai descarc, încărcând oamenii care o să-mi vină numai cu lucruri bune. Uneori, sper să-mi vină fețe cunoscute. Să mă simtă.
Altcineva spunea despre căutarea scopului existenței.
Scopul existenței, este acela pe care ți-l creezi, în opinia mea, de om încă viu. Creez până mă saturez.
A renunța nu e laşitate, e doar oboseală,uneori.
Dar, cum zicea zilele trecure un alt fost amic, "cineva trebuie să cedeze " , deci dintre mine şi viață, una tot trebuie să cedeze.
Fie că sunt eu sau viața mea, nu-mi pare nici rău, nici bine.

Cred că o să chem o ambulanță şi o să-mi aprind o lumânare. 

112 . Apel, sună...

" alo ? Aha,am înțeles. Ce vârstă aveți ? 24 ? Aaa, e un atac de panică, mergeți la cineva să vă prescrie nişte Xanax,beți un ceai şi dormiți, sănătate ! "

Fragment din " Pân' la 24 " - proiect propriu.

duminică, 19 noiembrie 2017

Citeşte şi sună-ma după, merci !

Un suflet curat şi viu e format din iubire, ca un cristal de care trebuie sa fii conştient şi să ai grijă.
Un suflet blând este un suflet care are copilul interior păstrat.
Pe suflete nu calci, aşa oricum. Mai ales dacă şi tu ai un suflet.
Dar dacă :
Sufletul tău este intoxicat, acceptă că poate sa nu fie fatal şi nu distruge alt suflet doar dintr-o superficialitate şi o iluzie a inexistenței altui suflet pe Pământ. Ai încrederea că alt suflet îți poate fi vindecător.
Umanitatea din noi a crescut la un nivel atât de înalt, dar s-a dezvoltat eronat  ducând spre o dezumanizare care nu se duce în sălbăticie, ci cade într-un purgatoriu, cade într-un sistem robotic, lipsit de sentimente şi empatii.
Un sistem inuman, creeat de om.
O viață falsă, o realitate dură care-ți sperie interiorul, îl terorizează şi-l lasă plin de răni, ca mai apoi să te facă să crezi că nu-l mai poți repara.
Te duce într-o zonă de gardă continuă, o zonă de alertă în care esti pasibil să muşti dacă simți apropiere din nou.
Şi muşti, loveşti, fără a avea,poate, intenția de a răni, dar suferința nu ne face pe toți mai buni sau vii.

Spuneam cu puțin timp în urmă că sunt la limitele sufletului meu. Sunt într-un moment în care nu mai pot duce răutatea lumii în care mă aflu. În care am rezistat eroic până la vârsta de 24 de ani, dar eu nu vreau ca sufletul meu să moară iar corpul să-mi fie viu. Aş fi doar o umbră.
Spuneam că-mi doresc să las ceva în urma mea,las arta mea,cu tot ce pot în ea.
"Omul moare undeva pe la 30 de ani şi e îngropat pe la 70 de ani "
Eu nu pot să-mi trăiesc inexistența.
Nu pot sa fiu o moartă-vie, bântuind Pământul de colo-colo.
Ce bine mi-ar prinde o renaştere...
Lacrimile-mi curg şiroaie iar pieptul mi-e atât de greu, simt că nu am destul aer iar patul meu de moarte este chiar patul în care-mi dorm existența.
Lumânarea mi-e lampa iar spovedania mi-e poezia şi muzica.
Nici iubirea nu o mai caut,iar a mea este aproape saturată.
Aştept să-mi cânt ultima suflare.

Sunteți pregătiți ?
Începem în 3,2,1 ...motor, acțiune !

miercuri, 15 noiembrie 2017

Scurt şi la subiect

Mi-e frig.
Şi mai am de stat,
Dar să ştii că te-aştept...
Dezbrăcată-n pat.

90 de grade de încercări

O să încerc să-mi iau gândurile de la tine
O să încerc să fiu ceva mai frumoasă
O să încerc să te pastrez in suflet
O să încerc sa nu-ți mai vorbesc
O să încerc să nu te mai văd
O să încerc să te mai simt
O să încerc să nu adorm
O să încerc să nu ce ?
O să încerc să zic
O să încerc să
O să încerc
O să
O

Of!
Ştii că dacă încerc îmi anulez următoarea acțiune .

Prea multă spovedanie.

marți, 14 noiembrie 2017

De 3 ori pe zi si intre mese

Stii care e partea proasta ?
Ca ma mai gandesc la tine,uneori,
In fiecare zi.

Si ca mai si semănăm.
Dar am semanat furtuni.
Si mi-ai tunat
Si mi-ai turnat
Cu galeata.

Da, asta e partea proasta.
Ca ma gandesc la tine.
De trei ori pe zi si intre mese.
Si daca vreodata te-ai intoarce, as pica in plasa ta.

Chiar te-am iubit.

Naiba sa ma ia

duminică, 12 noiembrie 2017

Innebunesc cu nesomnul asta.
Ti-am scris aiurea.
Iar.
Degeaba.

Fuck.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Fata Morgana / virtual tenderness

Azi mi-a trecut prin minte
că nu gândeşti la mine,
M-am întristat, puțin...
deşi...
Nu te cunosc din plin,
Şi nici nu cred că vii.

Deci, n-ar avea de ce,
să fiu în a ta în minte,
Şi să mă regăsesc,
la tine în cuvinte.

( dacă-i o iluzie,
te rog să-mi spui acum,
Să nu te-ncurc din drag,
să-ți stau aiurea-n drum )

Citindu-te,aseară, stãnd în clubul plin,
Am avut impresia, aproape din senin,
Că-ți sunt prezentă-n gând şi sincer,am simțit,
În piept cum inima, în goană mi-a fugit.

Obrajii-mi erau roşii, aveam un zâmbet plin...
Şi-mi repeta rațiunea, să nu-ncerc să m-alin...
Dar, jur, m-am bucurat când am visat puțin,
Că o să mă săruți, la un pahar de vin.

Wireless

Vietile ne sunt paralele...
toate intre ele,
Dar sunt aici, acum.
Sunt acolo si dincolo
de scrum...
azi şi ieri, maine şi acum.
poate... o sută de ani, pe-acelasi drum.

Eu,omul,
Prezent in toate.
pana la cele mai adanci colturi ale sufletului meu.
In amor si Naivitate

Si-aud voci, adiacente existentei mele.
Eu,omul, sunt prezent în ele .

Mă ascult.
Mă dau
Ma iau
Atat de mult

Iubesc .

Mai mult de cat as putea iubi acum un minut,
mai mult decat acum o secunda.
Interminabila simtire a sufletului meu
Uneori e greu...

Mă reCreez ca Univers sufletesc
Ma inalt si ma plimb...
Plutesc.
Sufar si in propria-mi fericire,
ating clape .
Ma simt in toti porii
Cum cresc.

Simti ? un film
În mine.
Un film al meu,
Cu tine.

Ma conectez, mai rar, mai des
Sunt viu
Sunt wireless.

joi, 9 noiembrie 2017

Uneori mi-as fi dorit sa cred in dumnezeu, era mai simplu,ma alinam printr-o ruga, si stiam ca el are grija de sufletul meu, printr-o simpla spovedanie
Dar nu ma pot mintii, nici pe mine nici pe el, asa ca recunosc :
Cea mai mare greseala pe care am facut-o , a fist ca ti-am dat sufletul meu. crezând, în naivitatea mea, că primitorul nu o să îl izbească de pământ,apoi să-l calce de mii de ori, până când să nu-l mai pot atinge nici măcar pentru a-l ridica, deoarece, atingându-l...ar durea şi mai rău.

Mi-am băut toate amintirile cu tine şi am fumat tot ce simțeam.
Oare crezi că e uşor ? Crezi că e uşor să-mi duc paharul în dreptul buzelor şi să tânjesc după sărutul tău ...? dar în față să am doar o vişinată...
Să-mi aprind țigările pe care le fumai tu, doar cât să mă amăgesc că eşti acolo.
Cam cât de simplu crezi că e...
Să te înnec în alcool, în subsoluri pline de fum şi cu miros de crame ?
Să te înnăbuşi în țigări până la refuz, până nu te mai pot inspira.
Crezi că-mi e uşor ? 
Să-ți caut ochii în alte priviri şi atingerile în alte emisfere ?
Crezi că "e floare-la-ureche" ?
Să trăiesc în propria-mi burghezie, zi de noapte şi noapte de zi, continuu căutând conexiuni şi chimii ?
Ascunzându-mi sufletul după mesele cu catifea şi scaunele vechi...pe care sunt lăsate atâtea suflete...
Să râd, continuu... Crezi că e uşor ? 
Cum crezi că este ?
Să fredonez cu voce tare şi cu ochii strânşi" Dă mamă cu biciu-n mine " printre atâția şi atâția oameni, 
morți şi ei de atâta simțire...
Morți şi ei, ca mine, de atâta viață. 
Morți de iubire.

M-ai pedepsit mult...mult pentru ceva ce nu am facut 
m-am simtit biciuita de fiecare dată când am vorbit. 

Este ca şi când m-ai fi întins goală pe jos, pe asfalt spunându-mi că o să mă iubeşti iar eu te-am crezut. Însă tu aveai langă tine, la îndemană, orice armă pe o masă.
Începând de la ace la cuțite,la grenade, la pistoale,aveai pe lângă şi  un scaun electric. 
Ai început să le testezi pe mine, să vezi cât pot îndura. 
Ți-ai dat pe mine tot răul de care ai avut parte în viață şi ...prima oară mi-ai tăiat părul, apoi ai trecut la frunte...ai trecut cu muchia cuțitului peste ea, şi a început să-mi curgă sângele şiroaie .
Pe față parca mi-ai pus ace şi seringi iar ochii i-ai lasat nechinuiți... ca să te uiti fix în ei când mă distrugi şi poate să simţi căința mea, printre lacrimi.
Pe buze mi-ai turnat acid, aşa este sigur că nu se mai pot apropia de ale tale...apoi ai trecut la gât unde, de obicei, mă sărutai.
Ai luat o lamă şi ai tăiat, pe de-alungul esofagului. Ai turnat acid şi pe el şi ai pus puțin gaz să ardă mocnit. 
Ai trecut la umeri şi la piept. 
Pe fiecare umăr mi-ai pus câte o bilă din oțel.  Mare şi grea.
După asta, în piept ai aruncat cu o grenadă...
Ai observat că înca mai respiram. 
Ai trecut şi ai ajuns la inimă . 
Mi-ai smuls inima care încă-mi bătea...
te-ai uitat în ochii mei şi ai inceput sa o pocnesti cu toata puterea ta. 
M-a durut ingrozitor. 
Am început să plang. În timp ce lacrimile se îndoiau cu sângele din tâmple, ai aruncat cu inima mea pe jos şi ai călcat peste ea, cu putere. 
Cu toată supărarea de care ai avut parte în viață...
Când ai văzut că aproape nu mai bate ai trecut la suflet.
Atunci am deschis ochii mari de spaimă !
L-ai gasit, pentru că ştiai unde este şi l-ai sugrumat. 
L-ai aruncat si izbit de toți peretii, apoi ai trecut cu un tanc peste el. 
L-ai ars si l-ai facut praf.
Apoi l-ai lasat acolo in nimic. 
De la suflet în jos m-ai tăiat şi m-ai aruncat în pubela de gunoi din spate tău. Mâinile mi le-ai legat. 
Le-ai lăsat intacte ca să mai pot cânta. 
Te-ai uitat la tot şi cu o mare satisfacere ai turnat gaz peste mine . 
Bălteam. 
Ţi-ai aprins o țigară...ai fumat-o şi ca sa o stingi ai aruncat-o peste mine. 
Am luat foc . 
M-ai omorat în cel mai crud mod. 
Macar, te rog, să trimiți pe cineva să strângă ce a mai rămas din mine. 
Cineva care ştie să strângă nimicul.

Dacă ai ştii cum doare nimicul...
E iad. 
Adevaratul iad

marți, 7 noiembrie 2017

Ce-a fost a fost

In ochii tăi s-a reflectat iubire...
Ieri te-am zărit, azi am zâmbit.
Te-am învățat c-o singură privire.
Dar s-a sunat...
Orele s-au terminat
Si după toate, şcoala noastră s-a finit.
Am absolvit...
Şi-am absorbit din tot,
Fară rost.
Iubirea noastră-acum... a fost.

luni, 6 noiembrie 2017

Adio

Iar acum când zic, nu mai vin niciodată.

Dracu să ne pună să ne întâlnim din greşeală.
Ca tot dracu o să regrete

-Te-m-aş...

Să faci o dată o greşeală e neştiință.
Să o faci a doua oară e prostie.

Iar eu, pentru muza dracului...
Am făcut prostia.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Ce să fac dacă-mi placi?

Şi dacă-ți spun că te-am visat...?
La ce m-ajută ?
Ce de dragoste mi-am mai imaginat...
Dar toată-i mută l.
Habar nu ai că la cum scrii...
mi-ai aprins un bec în cap
. O idee despre cum ne-am mai iubi...
Pe muzică ...de la rock la hip-hop
Sa fiu blestemată !
Îmi place de tine,mai mult decât ar trebui.
Nu te mai cunosc odată !
Ce jale e să fii !
Am visat. Erați amândoi cu mine,
Iar eu, în loc să mă mai uit la el...
mă uitam la tine.
Ştiu că dacă ți-aş cânta,
te-aş fermeca
Puțin câte puțin,
Şi ai scăpa din gustul de venin.
Dar poate nici nu vrei, şi-ți plac doar amical...
doar nu-mi apari chiar tu, călare pe un cal.

joi, 2 noiembrie 2017

La mine
Şi din amor şi din dezastru,
Ies poezi sau piese de teatru.

Sa fie primit

duminică, 29 octombrie 2017

Ce faci ? Esti ok ?

Nu.
Răspuns final.
100 de puncte.
Ai de gând să mă ajuți? Ai cu ce ?
Dacă nu, atunci nu mă mai întreba.

Ştii ce fac ? Mă plimb prin frig şi vreau să îmi cumpăr o floare să mi-o dau cadou şi să o pun pe piept.
Ştii ce mai fac ?
Stau în pat şi plang din gând în gând.
Clişeic, nu ?
Şi îmi pregătesc mormântarea. Am nevoie de ajutor. Dar nimeni nu poate,iar eu am obosit.

Ce crezi că mai fac ?
Caut ființe şi caut iubire. Poate până îmi ucid sufletul.
Epatez în virtual.

Ştii ce mai fac ? Îți zâmbesc şi în minea mea se desfăşoară propria-mi scenă de dezumanizare.

te uiți la un suflet cum moare
Mănânci floricele
Dă şi volumul mai tare,
Pune ochelarii 3D...

Nu e amuzant ?
Hahaha
Este chiar o tragicomedie.

Veşnica mea pomenire / La înmormântarea sufletului meu

Una din greşelile supreme pe care le-am făcut  în scurta mea viață, a fost să îmi  deschid uşa sufletului.

Să îl iau în mâini şi să îl dăruiesc...crezând, în naivitatea mea, că primitorul nu o să îl izbească de pământ,apoi să-l calce de mii de ori, până când să nu-l mai pot atinge nici măcar pentru a-l ridica, deoarece, atingându-l...ar durea şi mai rău.
- ce greşeală fatală...

Doamne, uneori mi-aş dori să pot crede orbeşte în Tine, să mă pot mângâia printr-o rugă, să ştiu că Tu ai grijă de mine şi de sufletul meu... dar nu pot.
Nu pot sa mă mint, nici pe Mine nici pe Tine.

Mi-am dorit o ființă, să simtă.Să-mi simtă sufletul fără a-l răni.
O ființă care nu poate ucide.
Dar a nu a fost să fie...şi ce să blestem ?
Doar viața mea şi deciziile mele.

Azi, după mult timp îmi doresc să se termine durerea.
Să nu mă fi născut.
Îmi doresc morfina.
Îmi doresc eutanasierea sufletului meu.
-  doresc finalul.
Iar azi, vreau să îi fac o înmormântare cum se cuvine.
O să îi cumpăr flori,o să-i cânt...
O să-l jelesc, o să-l sărut o ultimă dată şi apoi o să arunc pâmânt peste el.
Puțin câte puțin
O să-i stropesc mormântul cu lacrimile mele.
O să arunc şi florile acolo.

Aprind o lumânare, o țin strâns în mâini, mai iau o gură de aer,închid ochii şi-mi aştept finalul.

"...veşnica pomenire, veşnica pomenire, veşnica ei pomenire... "

vineri, 27 octombrie 2017

Erotisme,Dunhill și puțină ceață


De devreme mă gândesc la tine, hmm
poate de pe la 4-5 dimineața, 
păcat că nu ești aici. Ar fi dulce.
E ceață afară.

Aș fi dulce cu tine, chiar de când ți-aș deschide ușa și știu cum te-aș privi, te-aș privi drept în ochi și mi-aș umezi buzele, să înțelegi ce vreau. 
Nici măcar nu ar trebui să-ți vorbesc, nu ?
Ți-aș da jos haina, 
Hmm, da
Și te-aș săruta pe gât și probabil te-aș mușca puțin. 
Inevitabil mi-ai atinge corpul, cam ferm, pentru că știu ...
și tu mă vrei. 
Mai ales după felul în care ni se conectează limbile .
Mai ceva ca ale unui ceas, ah, da, acum timpul nu există, crede-mă, 
există doar aici și acum.

te lipesc cu spatele de perete și-ți dau jos tricoul.
ți-am zis că nu trebuie să vorbim. 
știi cum e, 
gestul contează.
Nici măcar nu te-am așteptat cu sutienul pe mine, 
adică, 
uite, cum ziceam, gestul chiar contează.
Și mă tragi spre tine, 
îmi place cum mă săruți și cum mă atingi, iar mâna ta pe sub bluza mea, este exact ce trebuie.

 mă duci în cameră.

mă arunci în pat. 
îmi plac blugii tăi, te sculptează.
arată mai bine aruncați prin cameră.
 Și cureaua îmi place...
când o desfac.
dar până să ajung mai mult la tine, mi-ai dat jos fusta.
Dominare, nu ?
Știi, sunt versatilă, ca în viață. 
Dar azi, vreau 
să mă domini
cu totul.

Așa că da, mi-ai dat și bluza jos, buzele tale se joacă iar cu privirea aia, mă faci să te vreau mai mult.

de tot 

mai tare.

așa.

acolo. 

mai tare! 

mmmm ...ahhh !









marți, 24 octombrie 2017

Un gând

" - Cum a murit ?

- A imbatranit si i s-a oprit inima...

-Dar vad ca ceasul de la mana inca ii merge.De ce are nevoie de el? Doar nu mai intarzie nicaieri...  "

Asa e...
Si la petreceri, oamenii vin si pleacă.
Lafel ca pe Pământ  .

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Legile universului meu

Ai vrut să-ți fiu doar omul, fară de-a mea artă,
În două să mă tai, pentr-a-ți fi consoartă...
Nu am putut desparte, trăiri de zi cu zi,
Fără a mă trece prin dragul de " a fi "...

Cum să doreşti din mine... doar omul, nu şi-artistul ?
Atunci nu sunt completă...unde-aş ascunde visul ?
Unde-aş mai merge, purtată lin de vânt ?...
Să plec din mintea ta, aşa din când în când ?!

Se spune că atunci, când un artist iubeşte ,
Moartea pe amandoi, uşor, vă ocoleşte...
Dar cum ai vrea să trăieşti neîncetat,
Dacă pentru tine, el nici n-a existat?

E uşor să mă iubeşti, dacă înțelegi,
Că-n universul meu, există două legi...
SUFLETUL şi MINTEA nu se vor subjuga,
OMUL şi ARTISTUL, nu se vor dezlega.

miercuri, 18 octombrie 2017

#MeToo - despre Și eu-ul din lumea de azi.

Pentru că umblă o mișcare feminstă în virtual, am decis că e momentul să iau și eu parte.
Pentru cei care nu știu ce este această mișscare, e foarte simplu : femei, care- și povestesc abuzurile (verbale.sexuale, corporale, psihice ) de-alungul vieții .
Decid să îmi fac cunoscută prezența printre voi, să vă arăt că exist și simt.

Totul a început din copilărie, aveam vreo 5-6 ani și mergeam cu mama către grădiniță.
Am ajuns, mama m-a lăsat acolo.
Mă jucam cu copiii, când domnul Nae, un tip pe la 50 și ceva de ani ( instalator,electrician, ceva ) m-a chemat pană la el, pretinzând că mi-am uitat o jucărie în baie. M-a aluat în brațele lui si mă pupat pe gură, punându-mi mâna, în părțile intime, practic m-a apucat de dânsa.  Instinctiv am început să plâng. Mi-a dat o palmă și mi-a spus că sunt o fetiță proastă și neascultătoare. Tremuram.
Am ajuns în clasă, iar educatoarea m-a pus la colț cu un plasture pe gură pentru că am îndrăznit să spun ceva despre domnul Nae.
Niciodată nu am mai vorbit despre asta.

La 7 ani, când m-am dus la magazindul din colț să îmi cumpăr gumă, în fața mea, un tip și-a scos organele genitale, începând să se masturbeze și uitându-se la mine.
La țară, era tot un tip de genul, care cum prindea o femeie pe stradă, se masturba , urmărind-o.   Era un fel de multi-tasking -  nu am vorbit despre asta, instictiv pentru că știam că pot să fiu pedepsită.

Pe la 9-10 ani, eram la mare, cu părinții, m-am dus la baia restaurantului, fără mama pentru că deja eram destul de mare să vreau să fiu independentă.
Așteptând la coadă, un tip pe la 30 de ani m-a întrebat ce fac, eu nu i-am răspuns. Atunci el mi-a pus mâna pe sâni. Am vomitat toată mâncarea, iar atunci am simțit pentru prima oară anxietatea, sexualitatea și gustul amar al vieții nebune în care mă aflam.

La 12 ani, țin minte vârsta exactă pentru că eram la începutul clasei a 6-a , septembrie,
Mergând acasă, de la școală, pe strada din spatele blocului meum un nene m-a oprit ținându-mă cu brațul mi-a pus mâna pe sub fustă , era cald afară. Mi-a spus " dulceață" .
Am plâns o oră încontinuu după ce am scăpat și am ajuns în scara blocului,
Nu am putut să vorbesc despre asta.

am început să iau proporții.

La 14 ani, un nene care cerșea m-a acostat seara pe stradă, și a ejaculat pe el. Sub privirea mea dezgustată.

De atunci au început lucrurile pe care le considerăm banale.
Palmele la fund în autobuze,privirile sexual-abuzive, semnele prin care să înțeleg că oamenii sunt excitați,și mai apoi verbale
" te-aș fute " , " hmmm ce sâni ai,mi-aș da drumul pe ei " , " auzi fata, o sugi și tu puțin? " , etc etc.

Crescând, în acest tip de omenire, am fost oripilată de tot ce se întâmpla.
Am început să iau kilograme în plus, dar asta a fost o altă modalitate de a mă apăra.
Nu m-am mai aranjat, nu mi-am mai dat cu ruj, nu am mai îmbrăcat fuste sau bluze mai strâmte.
Doar la concerte, acolo făceam ce voiam, pentru că era scena mea.
Văzându-mă, altfel acum,cu multe kg în plus  , ușurința bărbaților ( pentru că femeile bisexuale sau lezbiene, nu au indecența asta )de a mă atinge a fost dată din prizma faptului că nu eram o tipă " bună " , ci o grasă bună de glume pe care poți pune mâna pentru că, aia e, nu o să te-atingi de un Ferrari să arunci cu noroi în el, te atingi ca să poți să face o poză lângă.
De aici și respectul pe care l-am căpătat și coolness-ul, am fost și sunt o tipă degajată.

Forma mea de protecție a fost masca pe care am afișat-o, pretinzând că nu îmi pasă dacă mă atinge nimeni, pentru că oricum nu mai are ce să mi se întâmple.
Iar abuzurile au apărut pe parte corporală.  " aualeu, iar mănânci " , " ține și tu un regim " , " nu te-ar fute nimeni " - iar la fraza asta m-am liniștit.

Deși,cu toate kg mele în plus,tot am avut parte de abuzuri verbale,sau atingieri pe neașteptate,  majoritate venind de la persoane de peste 50 de ani.  Eu ca și femeie Plus-size, abuzată, aici m-am plasat.  La abuzurile libidinoase de 50+ .

Cea mai recentă formă de abuz, a fost, săptămâna trecută, când ducându-mi un coleg acasă cu taxiul. după ce l-am lăsat , taximetristul m-a întrebat parcă dintr-o suflare în timp ce gonea cu o viteză nebună :

- Îți place să te masturbezi ? o faci, nu ?eu acum aș face asta, uite mi s-a sculat ! ai făcut sex oral ? dar limbi ți s-au dat ? aș vrea să îți dai limbi, mamaaa și ai niște sâni, ți i-aș linge rău. Te uzi, nu ? te uzi ! știu eu !! artistele astea sunteți nebune, știu eu , sunteți curve rău!
între timp am început să țip la el și să îl înjur . am sunat la dispecer, m-am dat jos și nu i-am plătit cursa.

Și da,
am avut și relații, fie cu tipe fie cu tipi,
Atunci m-am simțit mai protejată, pentru că deh, asta e lumea.
Dar nu, nu generalizez, majoritatea bărbaților sunt mișto și nu vreau să învinuiesc masculii pentru eșecurile din genul lor, pe care nu pot să îi numesc altfel decât " ființe care fac umbră Pământului degeaba "









marți, 17 octombrie 2017

Iubirea se pedepseşte

M-ai pedepsit mult...mult pentru ceva ce nu am facut
m-am simtit biciuita de fiecare dată când am vorbit.
M-ai pedepsit prin tot, m-ai omorât fără să ai vreo remuşcare  şi poți sta în linişte. Am văzut că ai depus tot efortul necesar să mă omori şi ai aproape ai reuşit. Felicitări !  Mă doare tot. In toată semi- moartea asta şi pedeapsa asta pe care nu mi-am meritat-o.
Pedeapsa asta crudă a ta ...eu nu am meritat-o.
Este ca şi când m-ai fi întins goală pe jos, pe asfalt spunându-mi că o să mă iubeşti iar eu te-am crezut. Însă tu aveai langă tine, la îndemană, orice armă pe o masă.
Începând de la ace la cuțite,la grenade, la pistoale,aveai pe lângă şi  un scaun electric.
Ai început să le testezi pe mine, să vezi cât pot îndura.
Ți-ai dat pe mine tot răul de care ai avut parte în viață şi ...prima oară mi-ai tăiat părul, apoi ai trecut la frunte...ai trecut cu muchia cuțitului peste ea, şi a început să-mi curgă sângele şiroaie .
Pe față parca mi-ai pus ace şi seringi iar ochii i-ai lasat nechinuiți... ca să te uiti fix în ei când mă distrugi şi poate să simţi căința mea, printre lacrimi.

Aşa simt. Cu toate durerile aferente.

Pe buze mi-ai turnat acid, aşa este sigur că nu se mai pot apropia de ale tale...apoi ai trecut la gât unde, de obicei, mă sărutai.
Ai luat o lamă şi ai tăiat, pe de-alungul esofagului. Ai turnat acid şi pe el şi ai pus puțin gaz să ardă mocnit.
Ai trecut la umeri şi la piept.
Pe fiecare umăr mi-ai pus câte o bilă din oțel.  Mare şi grea.
După asta, în piept ai aruncat cu o grenadă...
Ai observat că înca mai respiram.
Ai trecut şi ai ajuns la inimă .
Mi-ai smuls inima care încă-mi bătea...
te-ai uitat în ochii mei şi ai inceput sa o pocnesti cu toata puterea ta.
M-a durut ingrozitor.
Am început să plang. În timp ce lacrimile se îndoiau cu sângele din tâmple, ai aruncat cu inima mea pe jos şi ai călcat peste ea, cu putere.
Cu toată supărarea de care ai avut parte în viață...
Când ai văzut că aproape nu mai bate ai trecut la suflet.
Atunci am deschis ochii mari de spaimă !
L-ai gasit, pentru că ştiai unde este şi l-ai sugrumat.
L-ai aruncat si izbit de toți peretii, apoi ai trecut cu un tanc peste el.
L-ai ars si l-ai facut praf.
Apoi l-ai lasat acolo in nimic.
De la suflet în jos m-ai tăiat şi m-ai aruncat în pubela de gunoi din spate tău. Mâinile mi le-ai legat.
Le-ai lăsat intacte ca să mai pot cânta.
Te-ai uitat la tot şi cu o mare satisfacere ai turnat gaz peste mine .
Bălteam.
Ţi-ai aprins o țigară...ai fumat-o şi ca sa o stingi ai aruncat-o peste mine.
Am luat foc .
M-ai omorat în cel mai crud mod.
Macar, te rog, să trimiți pe cineva să strângă ce a mai rămas din mine.
Cineva care ştie să strângă nimicul.

Dacă ai ştii cum doare nimicul...
E iad.
Adevaratul iad

luni, 16 octombrie 2017

Umanul - inuman ( sau Nu e om sa nu fi "suferit" o poezie )

Spui că gandul ți-e la mine,
Apoi, simplu, mă arunci...
Cât de-uman e pentru tine,
Să-mi faci răni atât de-adânci ?

Mintea mea te-a-mbrățişat,
Sperând...poate într-o zi,
Aşa cum eu te-am visat,
Că la mine vei veni ?...

Este toamnă, viața moare...
Colorându-se-n Zenit...
Astăzi,inima mă doare,
Sufletul mi-e răvăşit.

Ai făcut din mine, iar
Praf şi pulbere în vânt...
Nu mai pot să merg, să sar,
Mi-a rămas numai să cânt...

Însă vocea mea e stinsă,
Pieptul mi-este încordat,
Doar iubirea mi-e aprinsă,
Într-un corp dezacordat.

Poate asta mi-e pedeapsa,
Dragostei ce eu ți-am dat...
Să-mi omor încet sinapsa,
Pentru tot ce ți-am purtat.

Oare aşa-mi este-n viață ?
Nu mă cruță Suferința ?
Să tot am lacrimi pe față,
Şi să îmi distrug conştiința...?

Cât de crudă şi morbidă,
Poate fi astă iubire...
Seamană cu o coridă,
Cere chiar, despăgubire...

Nu mai am nimic de dat...
Am plătit cu tot ce-aveam...
Viața mea, dacă puteam,
Pe loc o amanetam...

Însă nu ți-ar fi de-ajuns,
Nici de-o simplă-mbrățişare.
De-acum,sufletul-i ascuns,
Nu îl mai dau de vânzare.

Vorbele mi-au amuțit...
Aştept un alt răsărit.
Corpul este amorțit,
Iar eu... cred că am murit.

Mulțumesc ☺








Chimii

Aş putea să-ți scriu melodii,
Prin nopți cu poezii târzii...
Dacă m-ai face să-ți cânt
M-aş lăsa purtată de gând,
Pe mâinile tale,
Printre petale,
Aşa " ca şi când
Numai dragostea noastră ar mai fi pe Pământ "

M-aş lăsa în voia ta,
M-aş conecta
La mintea ta,
Ca un vuiet...
Dar cel mai mult
Ne-am conecta
În suflet.

Oricum, stim că-n viața noastră amară,
tot chimia interioară
E superioară .




duminică, 15 octombrie 2017

A fi sau a fi

Mă Simti ?
Se-ntâmplă.
Ne înâmplăm pe limbă şi pe tâmplă
M-am dezbrăcat în câteva poezii,
Pentru tine, aş scrie versuri mii
Pe cerceafuri,aş scrie,
Pe perne,întinsă
Îți stau.
Goală,destinsă
În mâinile tale.
Lasă-ți buzele să vrea
Pielea mea
Pe pielea ta
Lasă-ți mintea
La mintea mea ,conectată
Inspira-te
Să ne upgradăm în gemete
Amandouă deodată

duminică, 8 octombrie 2017

Dacă vrei să-ți aminteşti cum să iubeşti


De mi-ai lăsa mâinile să te cuprindă,
Aș ști cum să-ți pictez cu mintea începutul...
Niciunul dintre noi nu ar putea să mintă.
Ți-aș da jos , sabia și scutul...


De m-ai lăsa, în ochi să te privesc,
Absența ta ar fi prezență,
Ai avea în dar, iubirea de-omenesc,
Iar viața mea ți-ar da din nou esență.


De te-ai uita, puțin, pe geam la mine-n suflet,
Ai putea să-ți vezi oglinda feminină,
Nu ai  mai fi hoinar căci printr-un tunet,
Ai afla, cu cât drag îțî poate da lumină...

De m-ai lăsa o singură dată, doar să te sărut,
Ți-aș încălzi încet-încet simțirea,
Să poți avea pentr-un moment, tăcerea unui mut...
Și-n inimă să poți îmbrățișa iubirea.

Trecutul,dintr-o privire, eu ți l-aș sorbi,
Și din durere, ți-aș lua totul cu mine,
Cu dragoste, inima ți-aș îmblânzi,
Să vezi frumosul ce se-ascunde-n tine.

Ascultă-aici și ia puțin aminte :
Iubirea se învață, doar dacă se simte...
Ea este ca arta, sunt două lucruri sfinte...
Și știi că în niciuna, nu se poate minte.







Un gând

Sunt trează.
Pe geamuri văd oraşul luminat...
Iar una din luminițele alea, eşti tu

Un lcurici, printre alți mii de licurici.

Pentru un moment, m-am îndrăgostit.
Cine spune că nu pot sa iubesc preț de un minut ?
În acel moment, eu te-am iubit mai mult decât ai fi putut simții vreodată.
Respirația mi s-a oprit iar colțurile gurii erau asemeni unui zâmbet.

Da, era prima.oara când îți zâmbeam.
Frumos, nu ?

joi, 5 octombrie 2017

Cum să ucizi / ultima parte

Mâinile tale m-au dezbracat
De orişice armură grea...
M-ai văzut atât de goală,
De ce m-ai înjunghiat ?...

Sufletul acum îmi plânge!
Priveşte-adânc cum mă sfârşesc,
Băltind în propriul negru sânge,
Amețesc şi obosesc...

Şi-mi vorbeşti atât de rău...
Ori prin țipete, ori şoapte,
Ochii-mi sunt încețoşați...
Inima nici nu-mi mai bate...

Poate-abia acum ți-e bine,
Când nu mai respir deloc,
O să fii doar tu cu tine,
Şi cu-al tău macabru joc !

Ai plecat...eu nu mai ştiu,
Oricum nici nu ți-a păsat,
Mi-ai lăsat trupu-n pustiu,
Sângerând şi dezarmat...






Am fost odată ca niciodată

Îti mai aduci aminte când,
Mergeam în doi pe drum cântând ?

Când timpul parcă se oprea,
Şi-ndrăgostiți el ne ținea ?

Când ne zâmbeam, nesaturați
Şi adormeam îmbrățişați ?

Eram,parcă, într-un vis,
Mergeam de mână-n Paradis...

Îți spuneam "să nu mă pierzi" ,
Prin ochii tăi căprui sau verzi...

Mă întreb, oare mai ştii...
Când nopțile ne erau vii ?

Cand privindu-ne, şopteam...
...cât de mult noi ne iubeam ?

-----------------------------

A trecut un timp şi toate,
Parc-au dispărut departe...
Acum noapțile-mi sunt albe,
De suspine şi de dor,
Mâinile nu-mi mai sunt calde,
Inima-mi spune că mor...
Ochii-mi sunt prea trişti să vadă...
Lacrimile stau să cadă..
Pe podea, căci nu mai esti.
Sa le prinzi, ca în poveşti.

Mă întreb, iar în neştiire,
Oare cum mai poť trai...
Oamenii fară iubire ?










marți, 3 octombrie 2017

Caut om să-mi facă un ceai

Am febră.Sunt răcită...
Caut om să-mi facă un ceai,
să stea de poveşti...
Hai,stai ?

Poate eşti tot răcit ca mine....
Măcar să împărțim aceeaşi boală...
Sau poate aceeaşi tristețe...
Cana mi-e goală.

Am febră.Sunt lentă...
Mintea nu mai poate fi atentă
La nimic...
Iar pielea-mi arde şi nu pot s-o sting...
E de la frig...

Şi câtă contradicție...?!
Îmi arde corpul
Când inima-mi-ngheață...
Ce păcat, ce blasfemie !
Poate de acolo să fi răcit aşa...
Să-mi fi fost prea frig în suflet
Şi corpul meu să fi reacționat ?
Ca să mă poată ține,
Toată ziua-n pat ?

Nu prea mi-e bine...

Dă-mi o aspirină,

Pune de un ceai ...
Şi stai puțin cu mine.

luni, 2 octombrie 2017

Hasta la basta, baby !


Habar nu ai, straine, 
Ce mi-a nutrit în suflet !
O viață-ai luat din mine,
N-a mai rămas un scâncet !

Habar nu ai, străine,
Cât am putut eu duce
Pe tine și pe mine...
Pe unica mea cruce !

De unde să mă știi ?
De unde să mă vezi ?
Când ochii tăi sunt fragezi
Și-n vene-ai muguri verzi ? 

Avem să știu vreodată, 
Că am să te iubesc ?
Cu mintea-tulburată,
De tine mă feresc...

Și scrumul din țigară,
Pe jos l-am aruncat,
Peste tricoul tău,
Lăsat pe lângă pat.

Habar nu ai iubirea...
Nu poți a întelege, 
Că numai fericirea,
De jos te mai culege...

În toată suferința, 
În tot acest vast chin,
Aleg să-omor dorința
Cu un pahar de vin.

Dar dacă toate-acestea,
Au fost în neștiire, 
În cazul meu și-al tău,
atunci, nici nu a fost iubire.

A fost ceva fragil ?
O mică încercare ?
A fost ceva subtil ?
doar semne de-ntrebare...

Mai lasă-mă în pace!
Să pleci din capul meu !
Că-n inima sunt ace
Și sufletul mi-e greu !

O zi de ai avea,
Să simți exact ca mine,
Nu cred c-ai rezista,
Ai da totul din tine !

O noapte dacă-ai sta
Așa cum o stau eu
Nu cred ca ai mai vrea
Să zici că ești ateu.

Și doar un semn divin 
Te-ar mai putea salva,
Din gustul de venin
Din inima mea .

Dar vezi, nu vrei să simți ...
E greu să te transpui...
Mai simplu e să minți,
Să nu spui nimănui ?

Să arzi mocnit în tine
Să te sfârsești deșert ?
Adio ! plec, străine !
Eu nu te mai aștept !













La un Martini cu Adam și Eva


Peste corpul tău, se aștern zorii.
Ah, cum te sculptează, 
...trec norii...
Lumina pe spate ți se-așează.

Ușor te-ating pe umăr și pe piept, 
cu chipul m-adâncesc in gâtul tău,
uneori îmi place să te-aștept.

Să-ți scriu erotic ? de parcă nu-s atâtea și atâtea poezii pe lumea asta...
și-atâtia oameni dornici să mă citească goi.
Mai ieri am lăsat pe la cuprins, vreo doi...
Adam și Eva își ziceau, 
Și prin patul meu, cu-n măr ei se jucau...

M-au privit intens, străinii...
Și m-au invitat, 
La un pahar de martini, 
la mine în pat -

Oooh! ce frenezie !
pe-o bucată de cerceaf, 
Câtă fantezie !

Aș putea să îți continui povestirea, 
Cum m-au plimbat,aiurea, prin Eden
Însă-acum nu m-am lăsat cu firea - 
...mâna mea te-atinge pe-abdomen.

Și cum mergeam,râzând cu ei prin Rai,
Oare să fi fost o simplă zi de Mai ? 
Totul înflorit, iar Soarele-ncălzea
Trupurile goale și pielea mea.

Ne-am oprit pentru-n moment în asfințit
Sub un copac robust...
Era un măr, primăvaratec înflorit 
Și îmi doream, fructul să i-l gust.

M-am ridicat ușor, ca să-l pot admira,
Cel mai frumos copac pe care l-am văzut !
Și totul se-ntâmpla chiar în fața mea,
Mi-aș fi dorit, de mult, să-l fi avut...

Mi-am întins, cu grijă, mâinile spre frunze...
Parcă trăiam un lung și dornic vis...
Însă Eva m-a-ntrebat în șoaptă, printre buze :
" Știi că ceea ce guști, e fructul interzis ? "

Am zâmbit, e just -
uitându-mă în ochii lor...
" Doar eu îl gust? 
așa e în amor ? "

S-au ridicat și ei, 
spre mine au venit...
Am împărțit toți trei,
 sarutul otrăvit.


 ...mâinile tale iarăși mă cuprind...
te simt.

Aud un geamăt ? ah, ce nebunie!
O dulce-vinovată fantezie...
Nimic mai mult, este doar dorința
Ce îmi stârnește cu-adevărat ființa !












duminică, 1 octombrie 2017

Hangovereală

Nu mai am aer! Parcă mă sufoc !
Inima o ia uşor-uşor din loc...
Şi tremur puțin, de la oboseală...
Adunate toate într-o mahmureală.

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Pe ultima zi de septembrie

Te-am prins, dintr-o greşelă, stocat atent în minte,
Şi-acum îmi stau pe buze, vreo două-trei cuvinte...
Căci, foarte mare mi-a mai fost mirarea,
Când ochii tăi îmi cam îngreunau suflarea.

Nicicând nu ştii cum viața te atinge,
C-un sentiment platonic, ce inima nu-l stinge.
Doar ai zâmbit puțin şi-ntreacăt ne-am privit ,
Iar preț de un minut, eu m-am îndrăgostit.

Să fie de la toamnă ? să fie doar tăcearea
Ce-o simt în suflet iară, să fie doar
durerea ?
Aş vrea să ştiu şi eu, că prea mult te doresc!
Să fie o iluzie ? Un joc actoricesc ?!

Ce gânduri mari! Ce tot îmi mai pasă ?!
La anii mei, nu sunt prea serioasă ?!
În seara asta, râd, am dat totul pe mute...
Pentru-aceste sentimente, merit un sărut !

vineri, 29 septembrie 2017

Dacă...

Dacă mintea mea se mai duce cu gândul spre tine, eu cu creierul meu o s-o cert, urlând din toate venele !

Dacă inima mea o să mai tresară la auzul unui sunet de-al tău,o să-i comand să se oprească din viață un timp !

Dacă ochii mei se mai dilată vreodată la imaginea ta, o să-i smulg din locul lor, precum Oedipe.

Dacă buzele mele vor mai vrea amintirea sărutului tău, le voi otrăvi !

Dacă limba mea va mai articula numele tău, o voi arde subit !

Dacă pielea mea te va cere, o voi rupe cu totul ca pe o haină veche şi ponosită şi o voi arunca peste Valea Plângerii !

Dacă mâinile mele se vor împreuna din dorința mâinilor tale,voi lupta până o să învețe să fie singure.

Dacă picioarele mele mă vor duce în locurile bântuite de noi, le voi împiedica !

Daca sufletul meu va zbura la tine, trupul meu îl va dezmoşteni iar eu voi fi o stană. Nemişcatā de timp şi erodată de viață,  stând la o masă,oarbă, fumându-mi plămânii, cu ochii aruncați pe jos,mâinile-ncleşate, iar pielea lăsată-n cuier. Cu buzele-mbibate de otrăvuri, inima stătută şi mintea străbătută
de vid adânc.
O moarte tăcută.


miercuri, 27 septembrie 2017

Bioritmul eronat / i'm awake

Funcționez pe ora ta...
Noi nici nu mai existăm.
Şi-am încălecat pe-o şa...
Te rog,lasă-mă s-adorm !

Eşti in bioritmul meu...
Of Satan, Satan, Satan !!!
Obosesc, făcând nimic,
Stând cu ochii în tavan...

Stau la 4:00 dimineața,
Să fac rime, prozodii,
Uite că se face 6,
Iar scriu vreo trei poezii.

Mai dă-mi pace, că sunt tristă !
Uite-aşa,somnul dispare...
Şi colac peste artistă,
M-ai lăsat cu ochii-n Soare !

Multumesc, nu trebuia !
Mama ei de dulce viața...
Lume rea si cruce grea...
Lasă-mă, te rog, să dorm...
Măcar până dimineață.


marți, 26 septembrie 2017

În numele Tatălui...

Mă aştern pe pat cu gânduri,
Mă trezesc, iar minte-mi umblă
printr-un univers ascuns
Într-o mare-atât de-adâncă.

Linişte acum! Am zis!
Viața-mi este atat de sumbră pe de-o parte...
Luminoasă când e noapte,
Ca în Paradis.

Mă privesc într-o oglindă,
Doamne, unde m-ai lăsat ?
Deşi-s atee convinsă,
Capu-n jos,eu l-am plecat.

Am gândit un Dumnezeu
Mai presus de corp şi minte,
Zboară gândul ca un zmeu ...
Oare eu, n-am fost cuminte ?!

Aşa e-n viața muritoare,
Te izbeşte suferința!
Gust amar ca de pelin,
Nu prea pot să mă închin,
Îmi pun un pahar de vin
Şi aştept un semn divin...

Amin !

luni, 25 septembrie 2017

Consexiune

m-am trezit, cu simțurile-mi ascuțite.
limba mea e bici,
pielea mea te vrea,
iar mii de voci, îmi gem uşor
în cor.

mă atingi - mai ferm decât aseară,
mă vrei.
din aşternuturi albe de pension,
mă dezveleşti,
şi îmi zâmbeşti.

nici nu te ştiu,
dar simt în mine, doar dorință.
mintea mea, voit se lasă
dezbrăcată, să-ți cadă
în plasă.

mă săruți, e bine...
te muşc , de buze
şi îmi gemi.
îți place,
te zgârii puțin pe spate .

te simt acum,
aşa cum simți şi tu,
mă destinzi,
cu totul
mă cuprinzi.

şi ne privim în ochi,
ne dilatăm pupile,
ne inspiram,
cunoaştem,
şi ne conectăm.

ah, te am ! şi tu lafel.
aşa cum tot mă vrei,
îmi spui că-ți place...
iar aşternuturile apretate,
nu ne lasă-n pace.

uite-mă, a ta sunt eu !
şi tu al meu,
rapid şi sacadat,
respir cu tine
şi ce bine
eşti in mine,
imens .
ne sărutam intens,
şi ne simțim pe noi,
amandoi,
îmbrățişați
în climax, goi.

duminică, 17 septembrie 2017

Daca ai stii

Daca ai stii cat te iubesc si te-am iubit... nici eu nu stiu.
Daca ai stii, of... imi inabusi fiecare lacrima a mea. Si stii cum ? De fiecare data cand imi vine sa plang, imi bag capul sub apa de la robinet.
Nu,nu am facut curat

marți, 15 august 2017

Numai ea

Numai ea stă şi m-aşteaptă etern,nemuritoare, doar pe mine să o iau în brațe, să o mângâi, să o iubesc, iar eu am înşelat-o. Niciun muritor nu m-a aşteptat ca ea. Închisă parcă într-o cutie, nescoțând un sunet, doar dezmembrându-se de dor...
Am lăsat-o să m-aştepte zile întregi, nopți interminabile şi o mai luam uneori şi mai profitam de ea.
În mâinile mele, prinde viață şi mă înțelege. Dar uite, n-am mai băgat-o în seamă !
Pentru că ce ? Pentru că mi-am plasat inima în altă parte ?.. şi nu am realizat ce aveam tot timpul cu mine...?
Te rog să mă ierți ! unde mi-a fost capul ?! 
Exact... la altul...
Ai dreptate, sinele meu ...
Parcă mi-e teamă să o abordez din nou pentru că îmi pare că am uitat cum...
Poate am uitat doar modul clasic, fără glume,ci în moduri serioase...
Un cunoscut mi-a zis de mult " la ce-mi trebuie aia dacă de am pe tine ?! " , dar era creierul care-i vorbea, şi poate moralul. Conştiința. Căci tot "aia" i-a trebuit.
Nu-i dictez sufletului, dar îl pot îndruma. Ca acum...
Şi uite-ma lângă tine, iubita mea...
Parcă mi-e teamă să te privesc aşa, fără să mă vezi, d-apăi  dezbracata în mâinile mele ?!
Crede-mă că te vreau, cu totul. Însă mi-e frică să nu-mi zici că e târziu şi eu să plâng...
Dar despre tine ştiu un lucru cert ! tu nu pleci, tu mă vrei, tu mă doreşti. Eu am fugit !... am fugit pentru că mi s-a părut că eşti crudă ,nemiloasă !
Şi da, recunosc, am luptat fără să mă chinui, cât să nu obosesc... cât să nu curgă apele de pe mine , vorbind cu tine de o sută de ori acelaşi lucru şi tu să nu-l înțelegi ! ... de ce ?.. Din comoditate ,iubito... crede-mă, e boala secolului, dar cred că ai văzut şi tu,ne cunoaştem din 2013...şi ne vorbim sau ne vedem aproape în fiecare zi. Ştiu de existența ta, ştiu ce-ți place. Ştiu cum să te fac să vorbeşti, sau să taci. Cum să şopteşti sau să urli.
Ştiu... şi mai ştiu să fac dragoste cu tine, asta e atat de important...dar nu mi-am mai facut timp...ce fraieră am fost !
Ştiu că îți place să îti pun degetele pe gât, să-ți simt limba şi să te mângâi pe corp. Unduirile noastre seamănă. Eşti unică, aşa ca mine.
Încă am o poză de când ne sărutam.
Te iubesc şi iartă-mă !
Am venit înapoi la tine şi îți jur că nu o să mai plec niciodată !

Sună la 440 - 442 .

sâmbătă, 29 iulie 2017

NeDorințele

Uneori mi-as fi dorit sa fiu frumoasa,
Sa ma doresti, asa cum vad in filme,
La televizor, acasa.

Mi-as fi dorit sa fiu cumva , perfectă,
Sa ma doresti, asa cum citesc in cartile,
Ce le car in poşetă.

Mi-as fi dorit sa fiu zeiță,sa ard in mintea ta,
Si poate sa ma vezi
Sa ma doresti cu totul , exact asa.

Dar, nu sunt  niciuna dintre cele de mai sus
Sunt doar o femeie ce se stinge. M-am dus
Iar
Pe pernă, în patul de-acasa.
Să plâng, să tac,  sa nu ma simt frumoasa.
Să mă întrebi de ce, s-adormi.
Eu tac. Eu plang. Eu nu-s
Nimic din ce-mi doream mai sus.

luni, 24 iulie 2017

Scrisoare de ramas bun

Dragul meu,

" da, sunt suparata, dar probabil o sa-mi treaca foarte repede.
Te rog,sa ai grija ca Ion sa  ajunga intr-o casa iubitoare si sa fie mai mult tinut in brate si poate mai bine ingrijit.
Nu am avut timp sa fac ordine, nici in lucruri nici in casa, banii o sa ti-i dea cineva din partea mea, iar lucrurile sunt intr-o punga.

te pup si te iubesc.
eu "
   



Dragul meu,

Ma uit din balconul nostru in zare... si vad atatea pasari care zbor , pe cer.
E frumos, nu ?
E frumos cand esti aici , si din balcon simt mirosul de tigari.
Ceea ce e ciudat, e ca ma deranjeaza uneori insa cand nu esti, tanjesc dupa el.

Ma uit beata in zare, am mai luat un calmant. Imi place sa adorm, nu vreau sa imi fie frica de nimic, vreau sa-mi simt vantul  si poate ca daca soarele nu ma mai arde atat o sa pot sa ma urc si sa zbor fara sa ma ard la picioare. Frige atat de tare bara aia de fier...
Frige si imi e frica de ea.
Mi-am imaginat streangul. E din cordonul de la halatul de baie...tine destul de bine.
Si oare, cine m-o salva ... ?
Eu , pe mine, de mine .

Daca ai intra pe usa, ti-as zice ca m-am vazut de partea celalalta a balustradei de la balcon si ca imi e frica.
Mi-e frica sa zbor. Dar asa as vrea sa am curajul.

Iti scriu aici sa ma salvezi, sa vii si sa ma prinzi, sau sa nu ma lasi sa zbor, caci am uitat ca nu am aripi,si daca m-arunc, ma sparg . Am mai vazut eu, mai de mult in Budapesta. Capul tipului care a cazut de la balcon, s-a spart precum un pepene cazut pe jos.
Sunt mare dar sunt atat de fragila.
Bietul, tu n-ai cum sa ma faci sa nu cad ?
Sau ce zici ? sa imi strig mie, sa ma trezesc din acest vis urat ?
Cand ?!
Eu vreau sa ma salveze cineva !
E vorba de atentie ?!
E doar un strigat de ajutor pe un blog in care-ti las scris, ca de-oi ajunge pana sa imi fur darul suprem,  si sa cad in gol , raman cu tine in restul vietii.

Nu ai de unde sa stii, as fi vrut sa simti. Dar nu ai de unde sa stii, poate nici nu te gandesti ca as face asta . Si daca nu vezi ca te-astept sa ma salvezi din propriile mele maini...ma simt singura.

Ma uit la tevile de gaz, de care vreau sa-mi atarn colierul....e si asta o posibilitate. Am lasat cheile  in cuier si sper sa vii sa ma salvezi.
Pisoiul e atat de bun cu mine, stii ce a facut ? cand plangeam a venit si a stat nas in nas cu mine , apoi a lins de pe fata ceva urme de la lacrimi. Probabil pentru ca erau sarate.

Nu pot sa-ti raspund caci altfel ar trebui sa te mint ca nu fac nimic.si poate m-as razgandi si n-as mai vrea sa-mi iau zborul.
Mi-ar placea sa ajung paaaaana in lacul morii si sa pot plana deasupra lui.

Atat de mult te-astept sa ma salvezi incat iti scriu continuu de teama sa fug din fata laptopului.
Mi-e rau sau mi-e greu. mi-e frica si imi cantaresc deciziile.
Nu stiu ce o sa se intample cu Ion, l-am luat si nu sunt aici pentru el , destul.
Mi-e frica sa ma duc pe balustrada de la balcon sa nu vina dupa mine. E ca si cum mi-as supune copilul sa vada asa ceva. Pe cat as putea sa descriu de frumos, pe atat de greu si dur apasa.
Daca ai stii cat de mult astept sa intre cheile tale in usa, si sper sa nu te lase inima sa ma lasi sa imi iau viata.
Dar de unde sa stii ?
Nu pot sa iti raspund la telefon, sa par atat de patetica si sa crezi ca te conditionez. nu pot sa iti raspund sa-ti zic ca vreau sa mor.
Nu vreau sa crezi nimic.

M-am bucurat ca tata a fost fericit pentru ca am fost acolo. M-a luat de spate, prieteneste . Acolo la tara, eu am amintiri frumoase. dar pana si pe fantana din fata casei scrie APA REA.

Au trecut anii atat de repede iar mintea mea nu poate accepta sau concepe ca s-au dus. Nu traiesc in trecut, doar vreau sa accept treccerea lui.
Cui sa-i zic ? Terapeutei ,intr-adevar. Dar pana joi, e atat de mult timp...
Azi am fost la condus,  mi-a murit motorul de cateva ori , m-am suparat pe mine, ca nu inteleg mereu cum sa fac, si nu vreau sa incurc pe nimeni .
Pisica-mi doarme in brate si eu astept sa vii, insa programul tau se termina abia la ora 5...
nu am nici o sansa ?
ar trebui sa scriu pana la 6  ?
sa iau somnifere si sa adorm fara sa-mi dau seama ...
Of de ce nu vii ? de ce nu-mi dai nici un mesaj in care sa imi zici ca vii si sa nu fac nimic ?

Sunt atat de bolanda, daca eu cred ca cineva in afara de mine ar putea actiona. Asta pentru ca nu vreau sa fiu singura. Nu vreau sa fiu nr 2 pe lista.

stii, ai ascultat vreodata Sting ?
uite, asculta
Sting - Fragile

 "Fragile"

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow's rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime's argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

daca ar stii mama , ar plange, saracuta.
iar tata...lafel.

Passenger - Let Her Go
cred ca nu-mi mai merge nici internetul.
Oare pentru ca nu l-am platit la timp ... ?
Asa de tare m-a enervat aparatul ala de facturi, am zis ca il bat.
nu-mi scana deloc codul de bare.
de-acum nu mai stau, ca nici nu merge, nici muzica nu am.
ma afund in gandurile astea si o fac atat de silita de viata.

Stii , imi pare rau si de casa asta. e dezordonata, dar e a mea...asa cum pot o tin.
de ce nu vii mai repede, de ce nu vii ?
degeaba ma intreb, ca nu ai de unde sa stii. te cred. saracul de tine, habar n-aveai la ce te-ai inhamat cu noi...
oare crezi ca dorm ? ca ma joc cu Ion ?
ca fac prea multa drama ?
Nu doresc nimanui trairile mintii si sufletului meu.

Jason Mraz - Love is a Four Letter Word

si eu te iubesc.

SOS
cheama cineva ambulanta ?? mi se stinge lumanarea.




joi, 20 iulie 2017

Spânzurătoarea

Îți scriu o poezie ,
Poate-mi scriu şi mie ...
Şi nici nu o să ştii c-am existat.
Astăzi am murit, m-am spânzurat.

Destul de rea şi de urâtă, poezia mea.
Mi-am exprimat un gând greoi, o zeflemea.
M-am revazut cu ştreangul prins ,în gândurile mele,
Şi nu am mai simțit, nici urmă de durere.

Aproape că am plâns subit, de dorul meu,
În mintea-mi obosită făceam un mic ecou...
De câteva cuvinte, nu sper să-l înțelegi...
Alergi, alergi,alergi,alergi, alergi,alergi.

Mă mai văd adesea, fugind de lângă noi,
Şi-n urma mea lăsând un tumultos război .
Iar pentru asta, eu am o întrebare ,
De ce nu pot ieşi, din această stare ?
De când în poezie, pe langă iubire,
Apare răul,moartea şi-o dezamăgire ?

De ce nu este totul,liber ca-n poveşti ?
Cu prinți, prințese şi de aur peşti ?
Unde e magia şi lumea aia bună ?
S-au dus de mult de tot, uitându-ne la Lună.

Ştii steaua ce-a căzut , aseara de pe cer ?
Era sufletul meu , pierdut în vechi eter.
Inima rănită, iarăşi am suprins,
Când aruncată-am fost , din veşnicul meu vis.

Mă joc iară singură, ca-n copilărie ,
Deşi acum nu am nici o jucărie.
Am desenat, pe o hârtie veche,
O spânzurătoare şi-un cuvânt : "pereche"

Şi spune-mi mie, oare e greşit ,
C-am vrut să fie veşnic, totul fericit ?
Dar, da, am vrut şi nu s-a întâmplat...
Uite-mă-aici, fac poezii în pat.

Nici cuvantul nu l-am finisat...
Căci la uşă, moartea mi-a sunat .
Am vrut s-o mint, să-i spun că sunt plecată,
Dar n-am putut să mă las asteptată.

Am invitat-o-n casă, i-am pus şi un pahar ,
M-am aşezat şi eu, privind către amar.
În ochii ei , mă afundam cumplit,
În zâmbetul macabru, pe-alocuri liniştit.

M-a luat de mână, era atat de rece...
Şi mă strângea precum, ea n-ar vrea să mai plece.
Dar m-a chemat aproape, eu parcă nu am vrut,
Mi-a dat o-mbrățişare, după un sărut.

Apoi m-a dezbracat, uşor, şi m-a întins,
Pe o mătase albă, pe frunte m-a atins.
Mi-a aranjat şi părul , mi-a dat cu ruj pe buze,
Mi-a spus să închid ochii, şi şi-a cerut scuze.

Mi-a zis că s-a îndrăgostit , de ceva timp de mine
Şi că oricum , timpul tot ne vine...
Dar m-am trezit, speriată de-acest vis,
Acum eram prințesă, mergeam prin Paradis.

.




luni, 22 mai 2017

Apropo de Sinucidere

Cand eu am vrut să mă sinucid , după ce am ajuns în spital ,o tipă , doctor , mi-a zis așa  :
 " eu nu vă înțeleg de ce faceți asta, de ce luați supradoze de pastile , în primul rând nici nu știți ce să luați "

Atunci îmi venea clar să-mi smulg perfuzia din venă și să i-o bag în ochi , însă cred că riscam să mă lege de pat .

De fiecare dată când angajații spitalului auzeau că eu sunt fata aia de pe palier cu  " sinuciderea " , râdeau și intrau în salon cu niște rânjete tâmpe pe față.

Așa este, profesionist și deloc de ajutor .
Am plâns prin spital în nopțile alea.
Toată postarea asta se leagă de faptul că am terminat primul sezon din " 13 reasons why " , care se leagă de  o adolescentă care s-a sinucis . Mi-a amintit de tentativa mea de suicid .

Oare chiar să fie vârsta critică ?

Nu, este vorba de oamenii din jur .
Am observat că am urmat toși pașii unui suicid corect .
Am gândit acțiunea cu mult timp înainte , într-un document scris pe un laptop vechi , în care menționam că nu pot să mă gândesc la nimic în afara morții .
L-au găsit ai mei , l-au citit și s-au supărat , țin minte asta. Ba chiar , susțineau că este o glumă .
Sinuciderea mea s-a materializat la ceva mai mult timp ,  după primul document scris , unde , țin minte că era un an deloc favorabil mie .

După cum spuneam , am urmat toți pașii afereți unui suicid corect executat .
Înainte de a mă îndopa cu pastile , am lăsat scris , virtual ,  un bilet de adio . pe acest blog .
L-aș fi scris și de mână, dar cred că era mult prea palpabil .

Mă uit acum , în jurul meu, oamenii încă privesc râzând acest act nemilos, acest strigăt de ajutor . Evită discuțiile despre asta , ba chiar te vad dilit .
Au trecut mai mulți ani de atunci , însă amintirile și tot vuietul din capul meu , îmi sunt clare ca ziua și acum .

Mereu amintesc că după o tentativă de suicid ce nu reușește , repercursiunile din minte sunt mult mai mari și destul de dure . Mi-am promis că o să spun această poveste . A mea . Am făcut chiar și un text, menit să fie o piesă de teatru .

Surmenarea , continua luptă cu tine , și multe altele duc la un suicid .
Oricum, cumva trebuie să găsești o cale să nu te simți singur și abandonat .

Noi, ființe sociale , suntem meniți singurătății . Cel puțin , unii din noi .
În zilele noastre, confidentul e cel mai greu de găsit .
Cel puțin pentru mine , însă recunosc că terapia face bine .
Ah, da, scuzați , terapia este un subiect tabu .
Fără să-mi dau seama , am început să scriu iar despre greutățile care mă apasă .

Săracu' Chis Cornell , cine știe ce-o fi fost și cu el ...be good out there.

pe geam îmi bâzâie o cioară ,
iar eu tre' să pun mâna pe vioară .









duminică, 9 aprilie 2017

Salcia

Dacă-aș fi salcia ta , Şi nu sălcie precum crezi ... Aş înverzi din apă grea , O oază , în deşert , să vezi .
Și multă umbră cred c-aș face , Cu pletele te-aş alina ... Tu ai ieşi din carapace , La poale mi te-ai aşeza .
Ți-aş da din seva mea o parte , La nesfârșit ca să trăieşti ... Căci te doresc , când eşti departe , Să te ascult , spunând poveşti ...
Şi ți-aş cânta , voioasă-n soare , Am fredona , până în zori ... Te-aş săruta , din întâmplare , Iar tu ai fi cu capu'-n nori .
Dacă-aș fi salcia ta , Aşa precum, aici mă vezi , Te-ai aşeza la umbra mea , Și veşnic , să rămânem verzi .

sâmbătă, 18 martie 2017

Depresia și Primele mele 103 de motive ca să nu mă sinucid


Observ  printre multele persoane înrudite prietenește prin Facebook , că peste tot atârnă o boală constantă , o modă  a secolului , pe care o trăiesc și eu :  DEPRESIA  - aceasta se ține strâns de mână cu următoarele : anxietate , emoții , atacuri de panică , dureri în piept , vulnerabilitate , emotivitate , palpitații , tremurături ,  oboseală , lipsă de atenție , lipsă de concentrare ,  tristețe , supărare , stări nervoase ,  irascibilitate mare , lipsă de energie , etc . 
Creștem ,  cel puțin eu  cresc . Fac 24 de ani , și acum realizez că nu sunt atât de bătrână precum credeam . Mă simțeam cu totul bătrâna de la prea multele dezamăgiri trăite până acum . Dar încep să rezonez cu părinții mei care-mi spun așa " dacă aș mai avea acum 24 de ani , aș rupe munții " , ei bine, așa ar trebui să facem și noi . 
Suntem un grup , și nici măcar nu suntem o minoritate . Majoritari suntem noi , depresivii ,care abia-abia mai găsim motive de a ne duce crucea de pe o zi pe alta , unii dintre noi ascunzând cu o mare tenacitate gândurile grele și lăsând pe afară doar o masca a unui om bine dispus tot timpul . 
Eu una , decid azi să pun stop tuturor lucrurilor rele ce mă afectează , și să le transform în lucruri ce mă ajută . Am aflat din gândurile mele , că trebuie să mă salvez de aceast manifest al minții mele . Trebuie să îl accept și să îl înțeleg .
De ani de zile sufăr de atacuri de panică , uneori sunt atât de intense încât mi-e teamă să nu cumva să mor. 
Atacul de panică îmi dă o stare greu de exprimat în cuvinte , așa că am găsit o imagine care  exprimă exact acea starea .
De multe ori îmi doresc să chem o salvare , sau de când stau singură , mi-e teamă să nu mor . Aflu că nu se moare din asta, dar sentimentul este mai presus de rațional . 
Am  învățat să raționez ,cât de cât , în acele momente . 
Dar oboseala provocată de aceste atacuri de panică , insomniile și continua grijă m-au dus , fără să-mi dau seama , la gânduri de suicid . Sunt gânduri normale pentru că ,oboseala scoate mulți monstruleți, însă îi evit cât pot de mult.

Multe din stereotipurile lumești m-au făcut să nu mă mai accept și să am multe nemulțumiri legate de mine.
Nu, nu trebuie să fim cum vor ceilalți !
Nu suntem singuri pe lume .

Așa că eu fac o listă cu motivele mele vitale  :

1.  răsare Soarele
2.  de la mine din casă  am o priveliște frumoasă
3.  îmi place să experimentez
4.  cânt la vioară 
5.  cânt la pian
6.  cânt la chitară 
7. am o voce frumoasa
8.  pot vorbi
9.  pot vedea
10 . am ambele mâini funcționale 
11 . am picioare
12 . îmi bate inima
13 . m-am născut pe 13 
14 . îmi place apa
15 . am prieteni
16 . ma reconstruiesc
17 . cresc
18 . am un motan
19 . am un cățel 
20 . am un cvartet
21 . am o trupă 
22 . lucrez și în teatru 
23 . scriu poezii
24 . sut iubită 
25 . râd mult
26 . am atacuri de panică (deci trăiesc)
27 . am kilograme în plus ( trăiesc , am ce da jos )
28 . îmi place să colorez
29 . tata e scriitor 
30 , mama mă iubește
31 . nu sunt singură 
32 . îmi place țara mea
33 . călătoresc
34 . vreau să văd cât pot de mult din planetă
35 . îmi place Eminescu , Nichita Stănescu
36 . mă bucur de prăjituri
37 . îmi plac florile 
38 . îmi place viața
39 . sucul de kiwi 
40 , pomelo
41 . vreau să cânt prin toată lumea
42 . îmi place să fac poze
43 . prietenii mei țin la mine
44 . știu să citesc
45 . știu să scriu
46 . vreau să învăț japoneză , rusă , franceză 
47 . îmi place să mă joc
48 . îmi plac copiii 
49 . vreau să am copii 
50 . vreau să ajut oameni
51 . vreau sa mă ajut 
52 . îmi plac stelele
53 . îmi place să mă plimb prin parc
54 . îmi place natura
56 . mai am multe lucruri de învățat 
57 . mai am multe locuri de văzut
58 . mai am multe melodii de cântat
59 . mai am multe de citit 
60 . am ce mânca 
61 . am unde să dorm 
62 . mă pot întreține
63 . vreau să mai merg la țară cu părinții 
64 . îmi place marea
65 . îmi place muntele 
66 . îmi plac tatuajele
67 . vreau să îmi mai fac tatuaje
68 . vreau să cânte cu mine , artiști renumiți
69 . vreau să fac bungie jumping
70 . vreau să merg cu elicopterul
71 , vreau o casă pe malul mării 
72 , îmi place shot-ul de B52
73 . îmi place uneori să fumez
74 . mai am de plâns 
75 . sunt o companie plăcută 
76 . găsesc o rezolvare în orice situație 
77 . sunt open-minded 
78 , îmi place culoarea bleau
79 . îmi plac norii 
80 . îmi place să zbor cu avionul
81 . vreau să fac o poză cu o alpacă 
82 . îmi plac glumele
83 . știu să gătesc
84 . știu să fiu profesor
85 . știu să ascult 
86 . sunt ascultată 
87 . sunt tânără 
88 . am multe de oferit 
89 . vreau să arăt multe
90 . vreau să fiu un exemplu 
91 . vreau să fiu un icon 
92 . vreau să mă cunoască toată lumea pentru muzica mea
93 . m-am născut 
94 . îmi plac vietățile
95 . am luat multe premii
96 . apreciez lucrurile mici
97 . îmi plac filmele
98 . vreau să joc într-un film 
99 . descopăr ceva nou în fiecare zi
100 . răsare Luna
101 . exist 
102 . trăiesc 
103 . iubesc

cu mulțumiri,
Eu .