luni, 27 iulie 2015

Ai emotii ??

" insa vreau sa te intreb ceva... tu nu ai emotii ? asa cand canti sau razi ?... "

 Emotie... ?!
prea multa
Ajung sa mor incet,iar.
nu stiu pe unde sa plec si pe unde sa ma intorc. ma caut sa fiu bine si sa uit tot ce nu a fost asa.
caut sa nu mai plang si sa tin in mine, insa ma mint ca e bine, iar.

nu pot sa vorbesc deschis. cumva mintea mi se blocheaza iar, si nici sa ma uit la ce scriu aici nu pot, vad doar inelul din frunze
si tac si ascult muzica deprimanta
am nevoie de tot ce-nseamna dovezi d'amor

poate sunt secata de lumina mea si poate lacrimile s-au evaporat prea repede de la atata caldura.
mi-e dor sa vorbesc despre tot ce-mi face rau
si despre tot ce ma vaneaza
inclusiv de mine
 mi-e dor sa vorbesc de mine
mi-e dor sa traiesc prin mine, si sa nu mai plang, de asta mi-e dor
sa tac si sa rad, poate chiar sa zambesc mult.
sa nu mai moara nimeni si nimeni sa nu fie nemultumit.
poate mi-e dor sa fiu copil dar de fapt...
mi-e dor ca tu sa nu existi.

mi-e dor sa nu plang gandindu-ma ca nu sunt de ajuns si poate ca totul e o minciuna,inclusiv viata mea, chiar parul meu e o minciuna.
el nu e albastru, nu e natural
mint ca e albastru.
el e saten...
e saten deschis
nici nu mai stiu ce culoare are el
atat am avut nevoie sa fiu altcineva continuu...sa uit de ce a fost rau,
sa ard.
cu vopsea
sa ard cu decolorant
sa tund sa schimb.
sa ma omor de cine eram
sa ma omor, continuu.

ma duc si habar n-ai cat de repede.
e din ce in ce mai greu sa ma mentin fericita.
sunt dependenta de viata.
fara viata nu pot sa traiesc.
e atat de ciudat cum pot sa fiu dependenta de ceva ce imi face atat de mult rau
si in schimb, nici n-as vedea cat e de rau daca n-as exista.
viata,
sa mori si sa n-ai parte de ea.
e penibil
ma doare capul atat de des incat nu mai stiu cand nu ma doare.
tac .
intotdeauna rad si tac. da.
poate asta fac.
mi-e dor sa fac asta ,fara sa mint.
mi-e dor de mine si de noi
mi-e dor sa cant si sa ma indragostesc
si nu mai e nimic.
iar sufletul meu e atat de secat.
e mare si secat .
e un loc vid in care totul e gol
e nimic.
e singur
iar eu, ma rog la mine ca in Tine nu cred.
ia-ma de aici,
ia-ma si du-ma departe.
sa nu mai stie nimeni nimic.

Mi-e frica de nimic.

te rog,
aprinde-mi repede o lumanare !!!

ambulanta nu are cand sa mai vina.
insa vino tu...vino tu !






miercuri, 8 iulie 2015

Dialog cu DumnezEu-l ( partea intai )


Alataieri (luni) am intrat intr-o biserica.
Era una catolica..
n-am mai intrat sa stau atat ,poate de cand m-am botezat...rar la vreo nunta.
N-am intrat sa ma rog,ci sa ma ascund poate de lumea inconjuratoare,
de soarele ce-mi ardea aerul pe care nu puteam sa-l mai respir.
Am intrat si m-am asezat in a patra banca.
Am stat acolo, cu gandul sa ma relaxez si sa gandesc...caci acolo nimeni nu ma intrerupe.
Uitandu-ma in sus ,in jos, in stanga-dreapta, am avut senzatia de liniste pe care am simtit-o in Londra, in catedrala St. Paul, bineinteles,dupa ce am urcat zecile de scari in spirala,ce ma ameteau si-mi doream sa se termine.

Poate si dupa ce le-am coborat,
caci ochii-mi jucau in cercuri decadente ,
desi superioare
 gandirii umane.

Tacet ,si apoi putin respiro.
Revenid in ziua de alaltaieri,
Stateam in acea biserica si gandeam, incercam sa ma eliberez de stres.
Am tot incercat sa gandesc intr-un singur punct.
Nu puteam, asa ca incercam sa respir.
Fata de caldura de afara , acolo era Eden.
Respiram, stateam jos si nu ma intreba nimeni nimic.

Din cand in cand mai intra cate unul, altul, sa mai aprinda cate o lumanare, sa mai dea un acatist.
E ciudat ?...poate nu este asa ciudat ca-mi caut un refugiu intr-un loc linistit.
 E ca si cum as fi pe malul unui lac, sau pe varful unui munte, unde nimeni nu este acolo, doar eu si natura.

Se simte ca loc sacru, il simteam si eu. Ca scena, ca biblioteca. Locuri sacre, de tacere si gandire. De exteriorizare a sentimentelor.

Usor-usor mi-am dat seama ca imi puneam intrebari si poate imi dadeam tot felul de raspunsuri sau confirmari,care clar ma apasau constant .
Insa, simteam nevoia sa ma asez in genunchi, sa ma fac mica. Simteam nevoia cumva sa ma ascund,sa fiu nevazuta pentru maretia de credinta in care ma aflam.
M-am asezat , m-am linistit , chiar m-am odihnit mai bine, insa incepusera sa ma doara genunchii.
Primind un mesaj , in care se anunta o intarziere, adunata la oboseala si tot ce incercam sa dau afara.
Au inceput sa-mi curga lacrimi.
am inceput sa plang.
Am realizat ca sunt singura .
Si nu, nu mi-a fost cu nimic rau.
Plangeam si dadeam afara din stresul adunat in atatia ani, in care nu-mi gaseam un loc in care sa nu ma intrebe nimeni nimic.
Sa nu ma intrerupa din exteriorizarea mea, si sa-mi lase ragaz de respiratie si inspiratie in lacrimi.
Turnam cat sa umplu o mare secata.
La un moment dat, plamanii mei au obosit, am inceput sa respir, atat de adanc, incat corpul meu era poate prea obosit.
Mi-era somn.
Nu am mai plans de mult in biserica, poate cand m-am botezat si cand a murit bunica-mea...poate si tanti Culia.
Poate atunci, da ,
Am plans.
Insa nu am mai plans pentru mine, de mult.
Nu mi-am mai dat sufletul pe o tava, mie, de multi ani.
Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva, si acel cineva eram eu.
Am nevoie de mine. Mi-e sete de mine.

Insa, trebuia sa ma ridic sa plec...si am realizat ca imi era teama sa ma introc de cealalta parte a bisericii, mi-era teama de lumea de-afara.
mi-era teama de haos,de masini, de soare, de oameni.
stiam ca o sa ies si o sa fiu stresata , precum un pui de pisica, neinvatat cu lumea exterioara.
mi-era teama ca nu o sa fie liniste.
mi-era teama ca o sa fie totul o mare minciuna.
mi-era teama ca nu o sa mai pot respira, sau plange.
sau poate nu o sa mai am inspiratie.
Intr-un final, am iesit... mi-am facut cumva curaj.
Nu a fost bine, un timp am fost atat de fricoasa si de anxioasa...poate prea mult. Dar, m-am calmat. Am mai dat inca putin si in lumea exterioara...si a mai trecuta.
e ca si cum esti pe terenul de lupta, te-a taiat cineva,iar tu te ascunzi ca sa-ti tratezi ranile,putin, in asa fel incat sa poti sa te ridici si sa lupti.

si totusi...
Bach..
Bach canta in biserica.
Se simte sacrul in muzica lui, se simte Divinitatea si puterea, de altfel sobrietatea si seriozitatea cu care a compus pentru asta.
Ii dadea liniste.
e atat de simplu sa-i intelegi pe toti...


de retinut :
eu,
precum mentionez mereu, 
nu prea le am cu Dumnezeu.
si ca sa fie bine, 
nici El nu prea este cu mine. 
dar, 
in mintea mea 
nu si a ta,
si nu ma contrazice
inainte sa-ti pice ceva ciudat,
ce nu poti intelege
daca ,
 nu cumva era
o gluma de a mea ?
sau poate acest Dumnezeu,chiar 
cu mine vorbea ?!
hahaha.




vineri, 3 iulie 2015

a 7-a nota dintr-o gama este SENSibila.


O bila sensibila
O sensi bila
Un sens in bila
Un bilo-sens
O bila cu sens,
practic o nota, seamana cu o bila, e simplu  sa scot un SENS, taiem si facem o ecuatie fractionara
ramanem totusi cu sens

sensiBila
________   ->  sens    

 iBila 

( in care "i" este de la "I" , englezescul " eu " , iar " bila " este Terra / fierea)

bun, sens ! 

In orice caz si sens , suntem inSENSibili ?!
Greu de crezut,
insa daca luam totul precum scrie, mot-a-mot, in viziunea mea de 11:24 PM : 
" in "  tradus din engleza , rezultand in romana cuvantul " în " 
deci demonstrez ca nu este chiar ce vrem sa credem, asa ca ajungem la un  SENS *conSENS ( vezi mai jos demonstratia acestuia )  .

Demonstrez ca inSENSibil/a se duce catre a fi în sens , deci nu trebuie luat ca din carti ,ci ca din gandirea unui ins ( persoana ) ...sensibil.

este important sa retinem ca nu exista ins insensibil, deoarece matematic vorbind  " ins " este inculs in " insensibil " , asa ca rezulta ca orice ins este sensibil.

Stimulati !
sensibilizati si iubiti cu sens , chiar pe a saptea treapta ,
Ex.
do - re - mi- fa- sol- la - SI - do .

in acest exemplu, puteti aduce sensibilitate din Si , insa, incercati a nu aduce urmatoarea din La, deoarece legatura dintre cele doua, poate rezulta o stare sensibila la bila ( unde "bila" este fierea ) .

poate ca si prin urmare , ne dorim sa fim Sensibili, insa ne e teama de sensul nostru in raport cu pamantul ce ne inconjoara, si poate ca nu ne dorim sa fim atat de sensibili incat bila nostra sa nu suporte si sa respinga.
Poate un echilibru este cu sens.
Sa ne echilibram pe noi in raport cu Pamantul si sa dam sens vietii.

Oh, practic si teoretic , atunci cand iubesc ,sunt precum a saptea nota a gamei, cer rezolvare...

__________________
* conSENS
spaniolescul " con " - este romanescul " cu "
deci ,practic explicatia se rezuma la face un sens cu sens.


mai am cateva sute de demonstratii,
o sa scot o culegere cu sens demonstrativ.



  






SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj.s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Fil.; despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi cunoscut cu ajutorul simțurilor. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic