marți, 31 august 2010

Adiere,Ultimul tren. - de vara.



Si mai vine momentul cand trebuie sa ne luam un bun ramas.
E dureros.
Dar,mai mereu,despartirile sunt dureroase...

Vara asta a fost orice altceva decat mi-am imaginat...atat de repede trece timpul incat nu imi mai dau seama.
Cateodata...ii pierd notiunea.
Sau poate mai mereu fac asta...
Atat de relativ...

Apoi...ce sunt eu?...
Un punct pe Terra.
Si nici macar atat.Nici macar nu ma vad.
Stau si ma uit la ultimele stele de vara...
"...Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem,si nu e."
Ce sunt eu,in comparatie cu minunea asta?!
Parte din ea?...
Da...!
Si totusi,atat de mare e Infinitul!
Atat de mare e nemurirea mortii ce are sa fie.Si inca nu imi e atat de calda precum o vreau.
Inca e rece,si totusi nu de gheata.
Atatea cuvinte ce exprima cuvinte,lucruri ce exprima orice.
Uita-te la o sculptura,si iti curg lacrimi.
Moment inghetat in timp.

In ce tacere se va sfarsi totul...
Liniste...
O liniste mormantala!
Mai calm decat un mormant rece,mai linistit decat pamantul ce vuieste de dor sub talpile noastre.
Nici umbra sa nu ramana...nici macar atat...
Innebunesti gandind la asta...
Poate de aceea mai nimeni nu vrea sa mediteze asupra acestei drame ce o traim cu totii!
La acel moment,nu conteaza cine esti,cum si ce ai facut.
Asta este!
Cum sa dormi...cand stii asta?...
Usor...
Cu cata usurinta o fac...si eu...si tu...si tu...si tu...

Oh,vara...
Oare cate o sa mai vad ca tine?...
Te rog...ai grija unde te duci,sa nu te rapeasca cineva...
Sa nu te mai aduca aici...langa mine.
O sa imi fie dor,atat de dor...

Ploaia asta...imi ascunde lacrimile...ma stinge dupa tine...
Ploaia din ultima ta zi,imi stinge flacara ce mi-ai adus-o cand ai venit...


Nu mai ard.Incep sa simt racoare...
Melancolie.
Ploaie,cu toamna ce vii...ia loc,te rog. Stai.
Incearca tu sa ma alini.
Ce bine ar fi sa nu mai ard...nici de dorul lui...


"Lumina stinsului amor...ma urmareste inca..."

Vara,
Iubito...ne revedem...candva.
Sa nu pierzi trenul...
Te sarut.
Cu bine!

miercuri, 25 august 2010

Ramai,vreau noptile de vara. Interminabile.



Vara,nu pleca!
26 august.
Deja.

cat am putut sa te astept.
Te rog,stai.
Abia acum incepe sa fie vara pe care eu mi-am dorit-o.

Multumesc : tie .
M-ai facut iar sa zambesc.

aici gasesti ce doresti a citi despre ->
http://night-scream-artist.blogspot.com/2010/08/noapte-de-vara.html

vineri, 13 august 2010

Spatiu dens

12:00 PM
Uite,ca de exemplu : azi
M-am trezit.
Soarele delicat al diminetii imi dezmierda ochii dar,gandul meu a zburat la tine.
Mi-am amintit ca te-am visat.
Cand a trecut asa repede timpul?Am spus ca incetez.Ieri am spus ca incetez si tot ieri am zis ca o sa fie exact lafel.
Ma gandesc incontinuu cum sa fac sa fiu langa tine,si nu inteleg de ce ma incapatanez sa invat ca nu pe mine ma vrei,ci pe ea...sunt atat de confuza cu tot si toate.

Vreau sa iti spun cateva ganduri,despre noi,de mine...

Nu imi pot atinge nici cea mai mica parte a mintii fara sa imi amintesc de tine.Cat de mult incerc sa te am,cat am incercat sa te am...m-ai ridicat usor cand am cazut,insa si eu am facut asta.Ti-am auzit sentimentele,ti-am simtit gandurile.
Doar ascultandu-te ma linisteam,usor,suav.
Cat de mult imi placea sa ma joc in parul tau...imi placea sa te fac sa razi,sa te stiu fericit. Sa te fac sa zambesti.
Sa te vad zambind.
Oh,ce minunat este sa te fac sa zambesti!
Intr-o zi,petrecusem impreuna mult timp,printre rasete,glume,zambete,ironii...mi-ai zis zambind,tinandu-ma de dupa umar,foarte aproape de tine,in timp ce mergem spre statia de metrou:
"Eu chiar te iubesc!"
Te-am privit: mai ca luminile din ochii-mi caprui vroiau sa lase sa curga pe obraz o picatura de apa sarata.Ti-am raspuns,sarindu-ti in brate,asa cum de obicei faceam...
"Si eu te iubesc,si sa nu uiti asta! Orice ar fi!"
Nu mai vroiam sa plec,as fi stat cu tine,sa ma plimb prin luminile
Bucurestiului nocturn pana dimineata. Tin minte ca asta mi-ai spus si tu.
Si toate astea se intamplau inainte sa o ai pe ea...
Pot sa spun ca in tot acest spatiu dens,imi lipseste privirea ta.
Cum am putut sa ma indragostesc de tine?...m-ai lasat.
Apoi,dupa ce ai inceput sa ai pe cine ti-ai dorit,nici macar gesturile mele cele mai mici nu te mai faceau sa zambesti,sau poate zambeai,in respectul prieteniei pe care noi o avem,daca nu primeai un simplu telefon,din partea ei...nu imi spuneai ca esti trist,desi simteam asta,o vedeam,pentru ca te cunosc...dar imi spuneai ca totul este o oboseala.
Apoi,brusc,telefonul suna,plecai,vorbeai si te intorceai cu cel mai minunat zambet pe buze,cu aerul unui indragostit grabit...iar eu,gandeam cum e asta...ce-ar fi fost daca erai cu mine lafel cum esti cu ea?...dar te-am inteles.Te-ai indragostit,iar eu nu am loc.Mi-e dor sa ne plimbam impreuna,fara nici un tel,pur si simplu sa ne plimbam...agale ori pe Calea Victoriei,ori sa stam la o bere in Gara Lipscani,sa mergem in oricare parc,si sa ne gandim inainte,unde nu am fost impreuna...sa ne prinda ploaia.
Atat de frumos...
Am vrut sa nu iti mai stau prin cai,sa nu ma mai vezi,insa de cate ori m-ai chemat,am venit.
Si chiar te iubesc...
Mi-ai fost muza...ma inspiri,de cate ori te vad...

Mi-e atat de dor de tine...si sentimentul asta mi-e atat de greu sa-l definesc.
Imi lipsesc saruturile tale, zambetul tau, privirea ta, rasul tau, vocea ta...
Totul pare trist, ratacesc fara rost prin locurile prin care ne plimbam amandoi…
Stau,in acelasi local,fumand o tigara,iar in fata mea nu mai esti tu,e doar mintea mea ce-mi lasa imaginatia sa curga...facand sa fi acolo,iar eu sa cred asta...
Orasul imi pare pustiu fara tine si inima imi plange de dorul tau...

Nu stiu sa imi revin...sau poate nu vreau.

Chiar nu te mai am...nu?
12:49 PM

joi, 12 august 2010

In tot atatea clipe - tu.



Nu trece o clipa fara sa ma gandesc la tine...
Cat de mult pot sa te iubesc?


Dar,oricum tu o ai pe ea.
Zambiti.
Va vad...

Trebuie sa trec,sa plec.

Nu pot.
Nu stiu,nu mai stiu,nu mai vreau sa stiu!

Lipsesti...inca de pe-atunci.
Ce fac?ce pot sa fac?...Incetez.

Dar iar o sa fie lafel.
O sa iti aud vocea,iar ochii o sa-mi sclipeasca.
Asa o sa fie mereu.

Te visez...iar.

marți, 10 august 2010

Am iubit si eu candva.

Cum de inca te iubesc?...

Am ascultat marea.
Am iubit-o.
In noaptea in care am stat pe nisip,valurile m-au imbatat,si m-am uitat la stele.
Stelele cantau.
Atunci mi-am amintit ca nu te am.
Am plans,dar marea mi-a sters lacrimile.

Mi-e dor de tine.
De ce?
Nu mi-e frica de moarte,ci de vesnicia ei...
M-ai lasat atat de singura,iar sarutul tau il voi pastra pe buzele mele mereu.

Insa ochii mei te vor visa la nesfarsit....

"Nu,nu,nu am timp de raspunsuri,abia daca am timp sa pun intrebari..."

luni, 2 august 2010

La mare!

Am plecat sa iubesc marea.

va sarut,cititorii mei.