marți, 23 noiembrie 2010

Ceata prin Bach. inca toamna


Atat de bine se imbina cautarea mea,cu Bach,si privelistea din camera mea,prin ceata densa a dimineatii.Ma uit in urma.
Am incercat sa nu ma mai uit.Un timp am reusit...Iar acum ma gasesc,privind spre trecut.De ce?!...
Pentru ca sunt in acelasi loc,unde s-au petrecut atatea,de-a lungul anilor.Trebuie sa plec,sa plec undeva departe,sa nu mai am de ce sa imi amintesc,sa vad spre viitor...de la pamantul pe care calc,pana la aerul pe care il respir,simt ca trebuie sa fie totul,ceva diferit,ca sa pot merge mai departe.Sa pot ajunge undeva,unde nu am mai fost,undeva unde nimic nu ma face sa imi amintesc ceva.
Sa fiu schimbata.
Ma pierd,usor usor,in ceata mintii mele...abur de cafea neagra se raspandeste in camera,ma incalzeste.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Alb-Negru

Alb-Negru
(Ingeri si Demoni)

Lume cruda,in care ne traim zilele
Asteptand o raza de speranta...
De la cineva,oricine sau orice
Dar asteptand in zadar...


Fara a face ceva,vream sa luam
Fara a multumi,primim,
Fara a cunoaste,neindreptatim,
Crezand ca suntem singuri,dar nefiind...


...Ne creem o lume imaginara...


Iubind,gresim fara a ne da seama....
Dar greselile iubirii sunt pure....
Fara rautate...doar din iubire


...Fiind acceptati asa cum suntem...
Iubim si suntem iubiti.....


Adevar,minciuna,tradare,iubire,
Prietenie,eternitate,minune,moarte...
Sunt doar cuvinte...banale
Exprimand ingeri si demoni


Cuvinte opuse....


Ce pana la urma...
Se atrag.....

iulie,18..2007

Amintiri




Amintiri (23 august 2007)

Adie vantul...
In gandul meu te vad pe tine
Pasind usor spre mine,si privind.

Iti zaresc ochii...
Calmi si fermecatori ca intotdeauna
Ochii tai,de care m-am indragostit.

Imi amintesc...
Cum in brate ma tineai
Cum imi vorbeai,iar eu zambeam...

Iti zambeam...
Iti atingeam chipul
Si iti sarutam buzele.

Stateam amandoi...
Eu iti cantam la pianul din cafenea,
Iar tu ma priveai...

Tremuram...
Cand te luam de mana
Si iti sopteam timida:"Te iubesc!"

Inca stiu...
Cum iti batea inima
Pe care eu puteam sa o aud...

Si acum...
Imi rasuna vocea ta,ca atunci,
Cand mi-ai zis ca ma iubesti.

Cum ma alinai...
Cand in bratele tale plangeam
Si tu imi mangaiai parul.

Iar acum...
Imi e dor de acele momente
Pe care sper sa le retraiesc...

Cu tine...
Doar cu tine...
Unica si singura mea iubire...

Imi este dor.

Imi e dor de zilele de vara,de casa mea,din mica padure,de frumusetea apusului de soare...de mirosul florilor si de cantul pasarilor...imi e dor de tine...
Imi e dor sa te am in brate,sa te simt aproape...sa e tin de mana si sa te sarut...sa iti spun ca te iubesc,si sa te privesc...sa iti privesc ochii...sa iti aud glasul si sa iti simt atingerea...
...Speram sa nu se termine...hah...era...un vis...frumos,dulce,tandru...romantic...pe care l-am trait...dar am jurat amandoi..." pentru totdeauna". Imi place sa imi aduc aminte de acele momente...cand eram doar noi,noi doi...singuri...unul in bratele celuilalt...jurandu-ne iubire eterna...

O intamplare.



Era o iarna atat de rece si apasatoare cand te-am cunoscut.Orasul era inghetat si, desi luminat de mii de beculete colorate,parca nimic nu putea sa-l inveseleasca, cum nici pe mine aparent nimic nu ma putea scoate din starea de depresie in care ma cufundasem.

Ma starduiam sa-mi recapat spiritul tineresc, sa fiu din nou eu, sa-mi caut fericirea. Atunci,ca un raspuns la strigatul de ajutor al sufletului meu, m-ai invitat la dans. Neasteptandu-ma la ce avea sa vina si plin de indoieli,am incercat sa ma impotrivesc sarutului tau, crezand ca oricum n-are nici un rost. Dar avea. Asa am inceput noi sa existam. O existenta modesta, nu foarte tumultoasa, nici foarte pasionala, dar care pentru mine a fost ca o ploaie binecuvantata intr-o zi torida. Te iubeam, si vroiam sa ti-o dovedesc, eram pregatita pentru ce avea sa urmeze, pentru un nou pas in relatia noastra. Te iubeam si aproape ca ma sufoca sentimentul asta, dar eram atat de fericita, incat nimic nu m-ar fi putut dobori in acele momente, nimic, atata timp cat eram impreuna, cat stiam ca te am pe tine.

In betia acestui sentiment euforic, nici nu puteam macar sa-mi imaginez ca intr-o zi nu vom mai fi poate impreuna. Cu mintea mea de copil inca, nu anticipam ce avea sa fie si nu stiam sa ma port asa cum ai fi meritat, nu am stiut sa-ti dovedesc ce simteam atat de puternic. Atunci poate ca m-ai fi iubit si tu si n-ai fi crezut ca pentru mine relatia noastra fuseses doar o joaca. Pentru ca asta trebuie sa fi crezut, din moment ce ai disparut fara sa crezi necesara vreo explicatie. Am incercat singura sa gasesc raspunsuri la intrebari care ma bantuie inca, nu indrazneam cu nici un chip sa mai iau legatura cu tine, ma consideram singura vinovata de situatia in care ma aflam si trebuia sa suport consecintele. “O sa treaca”,ma gandeam mereu, “o sa cunosc pe altcineva, o sa fie cu totul diferit de el, o sa ma faca fericita si o sa rad de amareala de acum”

Eram in plina vara, vara care trebuia sa o petrecem amandoi si eu eram fara tine. Intre peretii camerei mele, singura, ascunsa, departe de ochii prietenilor. Eram cea mai fericita in fata lor, dar muream cate putin in fiecare zi,eram o epava. De ce nu trecea ?

Mai tarziu aveam sa realizez ca n-o sa treaca niciodata. Tu ai fost iubirea pe care multi o cauta, putini o gasesc si unii reusesc s-o pastreze.

Dupa o vara monotona, cu nopti nedormite,a urmat toamna, un pic mai agitata, scoala, liceu, muzica ,cunostinte noi, aproape puteam sa spun ca incep sa ma vindec. Am inceput sa ies foarte des, sa cunosc lume multa, sa-mi distrag atentia de la suferinta ascunsa. Imi era mai bine. Pana intr-o zi, cand te-am vazut in multime. Da, erai tu, acum nu ma mai inselam, cum ma inselasem de atatea ori pana atunci, crezand ca-ti vad chipul intre atatea chipuri straine. In momentul acela, tot ce incercasem sa recladesc din ruine, se daramase. Eram iarasi in acelasi punct din care am plecat.

De multe ori imi spuneam ca singura cale sa uit ce s-a intamplat, ar fi sa incerc sa dau ochii cu tine iar. Nu pentru a ne impaca, nici pentru a-ti cere explicatii,ci pentru a ma obisnui cu ideea ca existi si ca ti-e bine fara mine si ca nu e nimic rau in asta. Si asa am si facut. M-am intors in cercurile in care ne invarteam amandoi si am incercat sa pastrez o distanta amicala intre noi. Am reusit-o si pe asta, chiar daca in interior strigam cu disperare ca te iubesc. Reuseam sa pastrez aparentele.

Am cunoscut,in sfarsit pe altcinev. Parea ca o sa fie bine, a mers o vreme, dupa care s-a dus totul de rapa. Nu am suferit. Eram deja obisnuita cu asemenea esecuri. Oricum, nu ma asteptam sa iasa ceva bun. Pana intr-o zi cand a vrut sa ne impacam. Ma gandeam ca merita o incercare. M-am aruncat pur si simplu in bratele lui, crezand ca fac bine, de fapt nici nu-mi mai pasa. Era momentul acela si vroiam sa-l traiesc, nu-mi mai pasa de ce avea sa urmeze.

Bineinteles, relatia n-a mers nici de aceasta data. Iar n-am suferit mai mult de o jumatate de ora. Mi se parea ceva foarte dubios, ii daruisem ce aveam eu mai de pret la momentul acela, relatia esuase lamentabil, dar eu nu aveam regrete, nu pentru el ,cel de acum.

M-am aruncat ulterior in doua relatii sortite din start nereusitei, chiar daca undeva in inima mea, speram sa iasa ceva.

Acum, la aproape un an de cand ne-am despartit,sunt iarasi singura, groaznic de singura, cum am fost cand m-ai lasat ultima oara in statia tramvaiului.N-am mai simtit de atunci nimic asemanator clipelor pe care le-am petrecut impreuna si dupa tot ce mi s-a intamplat pana acum, sunt convinsa ca nu o sa mai simt, cel putin nu la aceeasi intensitate. Tu ai fost cel care trebuia sa stii sa ma pretuiesti, dar nu ai facut-o, preocupata de propria-mi fericire, si acum inca mai caut raspunsuri, raspunsuri pe care nu o sa ti le cer niciodata. Pentru ca am vazut ca esti, ti-e bine fara mine, si nu e nimic rau in asta.

Oriunde m-as duce, orice as face, n-o sa reusesc niciodata sa te uit si nici nu vreau asta. Vei ramane mereu cea mai frumoasa amintire a mea, cea mai mare dorinta a mea, chiar daca m-am resemnat deja cu gandul ca am avut sansa noastra, dar am lasat-o sa scape.

Te iubesc, si asta ma va urmari mereu, oricat de mult as incerca sa scap de durerea zadarniciei acestui sentiment. Iarta-ma ca nu am stiut sa te fac si pe tine sa simti asta. Poate ca am fi fost si astazi impreuna si fericiti. Cu regretul asta va trebui sa ma impac de acum. Sa fii fericit, fa tot ce poti pentru asta

1 Decembrie 2008.

O veche si memorabila declaratie de dragoste,din partea celui ce l-am iubit,extrem de mult.


" Despre iubirea mea
Iubire. Un lucru greu de explicat. O persoana... un nume... departe... o privire... un zambet... un sarut... un moment... o viata...
Multe se pot spune... putine raman la fel. Prietenie, afectiune, incredere, pasiune... am mai uitat... sa spuneti...
Prietenia... in ea am gasit-o mereu... cea mai buna prietena... oricand... m-a ajutat cum a putut... gasiti in persoana iubita inainte de toate... cea mai buna prietena...
Afectiune... un cuvant mic pentru noi... l-am invatat inainte chiar sa ne fi dat seama... si niciodata nu "indraznim" sa-l uitam... romanticul NE va tine mereu in viata...
Incredere... "iubirea n-are loc de suspiciune" zicea cineva... nu ganditi... simtiti si nu veti regreta...
Pasiune... un dor... un foc... o atingere... un sarut... o "cunoastere a ta cunoscand-o pe ea"...
... mai multe...
Iubire!
Te iubesc!
~doar o parte din ce insemni tu... pentru mine~
Iubita, mireas-a sufletului meu... si mort, voi fi cu drag de tine!

12:59 PM "

iti multumesc.

luni, 8 noiembrie 2010

Chira Chiralina - Braila (festival de folk) M-am intors!

Da,m-am intors.

Acum pot sa spun ca trec peste toate.
Inapoi acasa,dupa atatia oameni cu care incepi sa ai o legatura comuna.

Sa vezi ce e frumosul.
Sa vezi oameni bucurandu-se ca aduc muzica celorlalti.
Cantand impreuna,si totul fiind nu doar o atmosfera tensionata de concurs.
Ci una de festival...
Iar totul sa fie un amalgam de culori,rasete,clinchete,fluiere,chitari,viori,muzicute,voci cristaline.
Atat de minunat.
Pana si mirosul tigarilor,amestecate intre ele,si gustul sucului de rosii...cu votka.

Va multumesc,prieteni.
Felicitari tuturor,deoarece toti am fost castigatori!

"Mesajul artistic al muzicii folk este recunoscut si apreciat de o categorie larga de iubitori ai muzicii,de cate ori se desfasoara un eveniment de acest gen"