Muziciana

Aseară,cerul a luat foc de tot si toate, Nici Lucifer nu s-ar fi apropiat, Gândul meu e trist şi dus departe, Mă uit, în jurul meu cum toate s-au schimbat. Aseară stelele mă luminau de vie, Le număram, şi nu m-aş fi oprit... Însă viaţa veacului ce v-a să fie, Să o trăiesc, trebuia de mult să fi murit. Mă uit cu dor si jale-n zarea-ntunecată, Şi parca tot mai singură mă simt... Din cimitir se-aude un bocet lung de fată, Că nu mă doare,încerc să mă mai mint. Absența timpului si dragostei mă face, Să vreau să fug în căutari postume, Dar cu frică tac , căci n-am ce-i face, Şi-mi vin în minte vreo trei-patru glume. " Să râd ! " îmi zic în mintea tulburată, Şi imediat zâmbesc, nu mă abțin ! Îmi amintesc de bocetul de fată, Eram chiar eu, plângând un vis senin...

Copacii din fața geamului meu, sunt gălbui, roșiatici...încă puțin verzi pe alocuri. Normal, e toamnă, nimic ciudat, însă zilele trecute, mergând la serviciu cu taxiul, zăresc parcul Titan, de pe Podul cu Lacuri. Boom ! Realizez că eu nu mă bucur deloc de această toamnă și de culorile ei. Ce urât ! Să mă vezi,cum am rămas cu privireaa ațintită la pasările de pe lac. Într-adevar, viața nu e făcută doar din a te duce la serviciu, din a repeta, din lucrurile aceastea serioase. La sfârșitul zilei, e bine să te bucuri de ceva, orice. În fine, ideea de azi era să scriu, n-am mai scris de ceva vreme. Tot m-am împiedicat de mici impedimente mari. Am tendința / de a-mi minimaliza suferința. M-am trezit liberă, liberă de orice. Am realizat, la 23 de ani și 5 luni, că sunt un om liber și puternic. E tare să faci asta. M-am trezit pe la ora patru jumătate, dimineața, o oră corectă pentru oamenii anxioși, ca mine. O oră, ciudata, de-o liniște apăsătoare. M-am trezit pentru că la ora ai