Postări

Se afișează postări din decembrie, 2014

Jurnal 2

Daca-s mai sti si eu trei cuvinte care sa ma ridice. Dar,uite,nu mai stiu.

Jurnal 1

Imagine
Ce bine ca am febra !mi-am mai incalzit sufletul. Umbrele mele merg cu mine peste tot,chiar si noaptea. Mai ales cand sunt luminate de luna. Azi ma trezesc cu amintiri si invat pe altii sa nu se agate de rau,iar eu incerc sa ma accept asa cum sunt. Vulnerabila,sensibila si prea tanara pentru lumea asta, sau asa am fost crescuta,un copilas mai mare...ma pot scuza ca si Mozart se spune ca era lafel.. Nu-mi iese sa compun,caci nu stiu despre ce sa scriu prima oara... Am inteles ca oamenii nu vor sa asculte probleme,in schimb,arta-mi reflecta starile mult prea avansate intr-o tristete vehementa. Poate si starea de raceala se adauga.. Mi-e tare dor de tata. Mi-e dor de tata de dinainte sa ma mut de acasa,..cam de cativa ani. Ma macina ca nu mai sunt fetita lui. si are grija sa-mi aminteasca asta,mereu. Ma doare Mi-e dor de mama,desi pe ea o vad mai des. Mi-e dor de caine,mi-e foarte dor de el. Mi-e dor de mamaia Ana. Si de toti ce-au trecut in nefiinta. Mi-e dor d

Craciun de Soi

Imagine
Lumini ,culori si noi Si parca nimic nu e adevarat. Brazi goi  Si parca totul este relaxat. Si totusi,noi... Si parca doi... Bem vinuri de soi Asa suntem si noi... De soi Rau sau poate nu chiar. *voi ce faceti de Craciun ? 

texte 1

" azi mi-am facut curaj sa iti zic ca : mi-e dor de tine. si de tot ce insemnam noi . mi-am mai facut putin curaj sa iti zic ca esti frumoasa. apoi...curajul asta a luat amploare si iti zic asa : mi-e dor sa ma saruti ...si cum sunt cam curajoasa,aici ma opresc din scris. te iubesc "

Armonie diurna

 Atata liniste este aici  Am nevoie de un bas ,sa-mi rasune in timpan dar,sommnul isi face aparitia.. Oh, si imi amortesc mainile, Creierul e aproape oxigenat Cu muzica repetitiva Trec s-adorm. E bine. Armonie.

Daca (Mi)-as sti! limita,m-as limita ?

 Mi se intampla uneori sa nu-mi gasesc scarile pe care sa urc,iar uitandu-ma in jos nu le vad nici pe cele de coborare. Practic stau atarnata in picioare pe o scara. Poate e confortabil,doar la gandul ca nu am cazut.sau poate ca e scara mea. In fine,uneori incerc sa o construiesc. Imi reuseste,dar alteori nu . In general gandurile-mi fug in zeci de mii de parti si ma deranjeaza faptul ca-mi pun prea multe intrebari. E rau,groaznic uneori chiar groaznic de frumos,si alteori nu pot sa adorm. Tot ce scriu acum,incerc sa scriu cu ochii inchisi. cunosc prea bine tastatura,si cand cred ca am gresit,deschid ochii si ii inchid apoi. Trec zilele pe langa mine,si  aproape am impresia ca stau,ca ma ingrop in amintiri ce vin precum valurile pe tarm,cand marea este foarte agitata. Mai in fiecare seara ma doare capul,iar gandul de ziua de maine incepe,ma sperie,desi nu o constientizez. As vrea sa tin timpul in loc,sau sa-l dau inapoi,sa repar ce gresesc. Am tendita sa uit. Am tendinta

Reminescente

Ce ciudat e cand imi vorbesti asa familiar. Ce ciudat e ca uit ca-ti sunt sau nu ceva. Ce ciudat e sa ne tinem de mana. Ce ciudat e sa radem. Ce ciudat ca nu mi-a trecut in totalitate. Macar ninge.