luni, 29 decembrie 2014

Jurnal 2

Daca-s mai sti si eu trei cuvinte care sa ma ridice.

Dar,uite,nu mai stiu.

marți, 23 decembrie 2014

Jurnal 1


Ce bine ca am febra !mi-am mai incalzit sufletul.

Umbrele mele merg cu mine peste tot,chiar si noaptea.
Mai ales cand sunt luminate de luna.

Azi ma trezesc cu amintiri si invat pe altii sa nu se agate de rau,iar eu incerc sa ma accept asa cum sunt. Vulnerabila,sensibila si prea tanara pentru lumea asta, sau asa am fost crescuta,un copilas mai mare...ma pot scuza ca si Mozart se spune ca era lafel..
Nu-mi iese sa compun,caci nu stiu despre ce sa scriu prima oara...
Am inteles ca oamenii nu vor sa asculte probleme,in schimb,arta-mi reflecta starile mult prea avansate intr-o tristete vehementa.
Poate si starea de raceala se adauga..

Mi-e tare dor de tata.
Mi-e dor de tata de dinainte sa ma mut de acasa,..cam de cativa ani.
Ma macina ca nu mai sunt fetita lui.
si are grija sa-mi aminteasca asta,mereu.
Ma doare


Mi-e dor de mama,desi pe ea o vad mai des.

Mi-e dor de caine,mi-e foarte dor de el.

Mi-e dor de mamaia Ana.
Si de toti ce-au trecut in nefiinta.

Mi-e dor de multe lucruri

Mi-e dor sa fie frumos,si sa simt ca am increderea in bine.
Acum o mai pastrez ,doar asa, in aparenta,desi in ceilalti cred si in mine nu.

Si totusi dorul acesta nu s-ar accentua asa,daca ar fi bine si frumos... nu?

Am facut bradul. E frumos,insa e atat de rau Craciunul asta cu mine,nu ma lasa deloc in pace.
Mie-mi placea Craciunul...
poate ca-mi placea pentru ca mergeam la tara,si mergeam cu colindul...

si asta cu colindul : eram mica ,si colindam cu ceilalti copii mai mici/de varsta mea/ putin mai mari.,iar in spatele nostru,erau cei mai mari din sat,aveau grija de noi.

mai tarziu,mergem prin sat si eu ,dar in spatele copiiilor, cu cei mai mari...radeam si dadeam cu petarde,si aveam grija de cei mai mici...

Apoi...doar ii primeam,iar apoi..nu am mai fost.

Pe chipul meu se citesc cam toate starile de tristete pe care le-am avut.
Am imbatranit putin...si nu-mi gasesc e-ul....
si ajung sa ma contrazic ,ori sunt prea tanara,ori am imbatranit putin.

Mi-e tare frica de viata.
Am auzit ca e rea,si imi demonstreaza in fiecare zi .cate putin...
Dar ,eu am incredere ca e buna...
si iar, sunt prea firava cu mine,in schimb,celorlati,le sunt de fier.
Ascult pentru prima data un intreg album Nouvelle Vague
Ma lasa sa scriu,



Craciun de Soi



Lumini ,culori si noi
Si parca nimic nu e adevarat.
Brazi goi 
Si parca totul este relaxat.
Si totusi,noi...
Si parca doi...
Bem vinuri de soi
Asa suntem si noi...

De soi

Rau sau poate nu chiar.


*voi ce faceti de Craciun ? 

vineri, 19 decembrie 2014

texte 1

" azi mi-am facut curaj sa iti zic ca : mi-e dor de tine. si de tot ce insemnam noi . mi-am mai facut putin curaj sa iti zic ca esti frumoasa. apoi...curajul asta a luat amploare si iti zic asa : mi-e dor sa ma saruti ...si cum sunt cam curajoasa,aici ma opresc din scris. te iubesc "

Armonie diurna

 Atata liniste este aici
 Am nevoie de un bas ,sa-mi rasune in timpan

dar,sommnul isi face aparitia..
Oh, si imi amortesc mainile,

Creierul e aproape oxigenat
Cu muzica repetitiva

Trec s-adorm.

E bine.

Armonie.

miercuri, 10 decembrie 2014

Daca (Mi)-as sti! limita,m-as limita ?

 Mi se intampla uneori sa nu-mi gasesc scarile pe care sa urc,iar uitandu-ma in jos nu le vad nici pe cele de coborare.
Practic stau atarnata in picioare pe o scara.
Poate e confortabil,doar la gandul ca nu am cazut.sau poate ca e scara mea.

In fine,uneori incerc sa o construiesc. Imi reuseste,dar alteori nu .
In general gandurile-mi fug in zeci de mii de parti si ma deranjeaza faptul ca-mi pun prea multe intrebari. E rau,groaznic uneori chiar groaznic de frumos,si alteori nu pot sa adorm.

Tot ce scriu acum,incerc sa scriu cu ochii inchisi.
cunosc prea bine tastatura,si cand cred ca am gresit,deschid ochii si ii inchid apoi.

Trec zilele pe langa mine,si  aproape am impresia ca stau,ca ma ingrop in amintiri ce vin precum valurile pe tarm,cand marea este foarte agitata. Mai in fiecare seara ma doare capul,iar gandul de ziua de maine incepe,ma sperie,desi nu o constientizez. As vrea sa tin timpul in loc,sau sa-l dau inapoi,sa repar ce gresesc.

Am tendita sa uit.

Am tendinta sa nu stiu ce vreau sa cant sau sa nu vreau sa cant ce stiu,si poate sa cant ce nu stiu si vreau sa aflu. Sunt atat de tulburata de trecut,incat ma macina ca nu pot face magia in care toata lumea sa fie fericita.
Ma intreb cata viata am,si daca  as sti limita,m-as limita ? sau m-ar limita viata ?

Traiesc atat de putin in comparatie cu o testoasa.
Vreau sa traiesc mai mult si sa vad mai mult,sa stiu mai mult. Vreau sa plec sa vad cam  tot ce-mi doresc. Vreau sa iubesc,mai intens si mai intens ,incat sa uit cum e sa nu iubesti.
Ma uit la tine si nu stiu sigur ce sa-ti zic.
Ma saruti asa frumos,si uneori esti suparat sau glumet sau nu te cunosc,sau sunt eu prea obosita.

O iau razna.

"I will be there,I will be there"

Here we go again all the way from the start.

Incerc sa ma caut,si tind sa cred ca e varsta. Sau nestiinta,sau necunoasterea sau ,sau ,sau.

Vreau sa cant mai multor oameni,


brb

luni, 1 decembrie 2014

Reminescente

Ce ciudat e cand imi vorbesti asa familiar.
Ce ciudat e ca uit ca-ti sunt sau nu ceva.
Ce ciudat e sa ne tinem de mana.
Ce ciudat e sa radem.
Ce ciudat ca nu mi-a trecut in totalitate.


Macar ninge.