Postări

Se afișează postări din februarie, 2018

titul postării .

Hmmm, sunt flămândă de genul nostru de conexiune.
Ce rar se întâlnesc oamenii...

Prima oară când te-am văzut, nu îmi amintesc să te fi băgat prea mult în seamă.  Te-am observat în colțul camerei, știam că ești nou dar eram prietenă doar cu prietenii tăi.
Nu am relaționat prea mult, pentru că eu am plecat din țară pentru scurt timp.
Dar,țin minte că,cumva, înainte de plecarea mea scurtă, ne-am întâlnit și cumva am râs destul de mult, asta pe lângă shot-urile alcoolice.

Nici atunci nu te-am bănuit prea tare că ai fi sufletul ăla pereche, despre care tot aud pe la TV, prin cărți, prin povești, pe internet...
Cumva, cred că ne-am fi întâlnit.
Dacă nu așa, la un chioșc de ziare, sau într-un Mega Image, cine știe ?
Astfel de conexiuni se întâlnesc, datorată naturii umane. Legea atracției, îi zic ăștia.
Eu îi zic

În fine...și ușor-ușor, ne-am apropiat.
Ce zic eu ușor ? Ne-am apropiat instant. Și stau, încercând să îmi dau seama când și cum.
Dar tot ce contează este că te iubesc.
și că știi a…

Te-am sarutat

Cate vreau sa-ti spun
Si ti-am furat buzele
Putin
Nici zece secunde
Aveam nevoie de saruturi noi
Te indragesc
Cam mult
Si stiu ca e beție
Dar da
Asa am vrut sa fie

NeDorințele 2

Să mint ?
Te caut cu privirea.
Încă mai simt.Aş vrea să nu-mi tind
să te mai văd...
Nicicând...
Să pot trece pe lângă casa ta,
Fără să-mi simt gândurile-arzând.
Să pot ajunge-n cartierul tău, din greşeală,
Fără să mai vreau să ne cadă
Timpul şi să ne-ntâlnim pe stradă. Aş vrea inima să mi-o zdrobesc,
Să pot să nu te mai doresc.

Te uit

Vreau să te saturez absurd din mine,
Te scriu în versuri pâna la refuz,
Să nu mai simt nimic legat de tine,
Să-mi scot din minte, creierul confuz.Te uit arzând şi te îngrop în suflet,
Să nu-ți mai văd nicicând,ochii de safir,
Din glasul tău, nu mai ascult un sunet,
Că-n mine am deja un cimitir.Dar umplu gândul de noul om venit,
Cu frici,obsesii,vicii şi dezastru,
Să mă îndrăgostesc de la nadir până-n zenit,
Să văd prin el, un cer frumos, albastru.



ai nevoie de invitatie speciala ?

Te invit la mine,
am o sticlă de alcool și o țigară bună. Nici nu mă știi și nici n-ai nevoie, Promit să fiu eu aia care-ți mângâie mintea. Doar citește,deschide-te și imaginează-ți ce-ți scriu.
ce bine că ai venit, m-am dat cu parfumul tău preferat, îți dau haina jos și m-am apropiat de tine. Port o rochie, simplă, din mătase, cu un decolteu, nu foarte adâncit, însă atat cât să îți permită să mă mai privești în ochi.  îți place rochia asta, pe care acum o atingi, pentru că m-am apropiat mai mult de tine. Mâna mea stângă este pe obrazul tău, mă ridic ușor în vârfurile picioarelor ca să te sarut în colțul buzelor. nu am sutien, așa poți să-mi simți sânii atingându-ți pieptul. total nevinovat, nu ?  Te iau de mana dreaptă și te duc în cameră,aici am aprins ceva lumânări,  știam că o să vii.  te așezi pe pat, îți ofer un pahar cu licoare și îți aprind o țigară.  mă așez în fața ta, fumând și ne uităm ochi în ochi, continuu.  Te dezbrac din privire, iar instinctiv,mă apropii puțin lângă t…

Nu sunt acasă

Mori din mine!
Acum!
Ma storci de viata !
Doar fum
Mai am în cap.
Şi o singură speranță
Că să iau antibiotice până ce o să te sfârşeşti.
Să ştiu că nu mai eşti
În mintea mea,
Să mori din ea !
Din pulsul meu,
Să nu-mi mai fie greu.
O să iau toate pastilele din lume
Într-un pumn,
Şi o să le înghit de dor,
căci poate
Aşa te mai omor,
Şi aşa o să-mi ucid cumva,ultimul strop de naivitate,
Să-mi pun
Pe tâmple, comprese cu gheață
Luată din lacrimile de pe față,
Din sufletul prea cald
Ce-a stat pe-o scoarță
De copac nu foarte-nalt.
Să pun acid pe buze ca să dispară
Tot veninul din sărutul tău,ce m-omoară,
Să-mi ard tot trupul,
unde m-ai atins,
Să îmi restartez începutul
Pieptului aprins.
Am să-mi acopăr sânii cu ciment,
Să nu cumva să-i mai poți atinge vreodată,
Nici măcar din accident,
Când am mintea-aglomerată,
De blestemate amintiri cu noi,
Uitați ca doi strigoi.
Am să-mi pun pe umeri,țepi,
Să nu mai poți vreodată
Să te-apropii de mine,toată
Fără să concepi,
Că noi nu vom mai fi niciod…
Cu atât de multa lipsă de iubire şi de conexiune în jurul meu, am visat iubirem.
Că m-am îndrăgostit de un tip şi că era recipeoc. Nici nu şiu dacă exista. Un tip şaten cu ochi albaştri.
Care mă plăcea aşa cum sunt.