titul postării .

Hmmm, sunt flămândă de genul nostru de conexiune.
Ce rar se întâlnesc oamenii...

Prima oară când te-am văzut, nu îmi amintesc să te fi băgat prea mult în seamă.  Te-am observat în colțul camerei, știam că ești nou dar eram prietenă doar cu prietenii tăi.
Nu am relaționat prea mult, pentru că eu am plecat din țară pentru scurt timp.
Dar,țin minte că,cumva, înainte de plecarea mea scurtă, ne-am întâlnit și cumva am râs destul de mult, asta pe lângă shot-urile alcoolice.

Nici atunci nu te-am bănuit prea tare că ai fi sufletul ăla pereche, despre care tot aud pe la TV, prin cărți, prin povești, pe internet...
Cumva, cred că ne-am fi întâlnit.
Dacă nu așa, la un chioșc de ziare, sau într-un Mega Image, cine știe ?
Astfel de conexiuni se întâlnesc, datorată naturii umane. Legea atracției, îi zic ăștia.
Eu îi zic

În fine...și ușor-ușor, ne-am apropiat.
Ce zic eu ușor ? Ne-am apropiat instant. Și stau, încercând să îmi dau seama când și cum.
Dar tot ce contează este că te iubesc.
și că știi asta.

Îți scriu asta,în semn de iubire.
mulțumire

în semn de
tine.