Postări

Se afișează postări din februarie, 2010

Armonizari in cantabile tempus...

Imagine
Exista momente in care ceva ma face sa revin la visul meu...
Sa vreau sa cant,sa imi amintesc ca totul in jurul meu este numai muzica...trebuie doar sa o ascult...
E peste tot...
Ma inconjoara cu haosul ei armonizat...
Pot sa o aud...si stiu asta.
Mereu am auzit muzica.
Vad lumea ca pe o intreaga orchestra!...
Iar El pare a fi dirijorul...si totusi,este atat de mare...
Ascult...
Si vantul are muzica lui...
Si razele soarelui...
Stelele sunt clopotei...
Totul este muzica!...
Ador muzica,face parte din mine.
Ma defineste...
Lumea nu ar exista fara muzica...
Fericirea e si ea o muzica.
Chiar tu esti muzica in sine.
Si tu,m-ai facut sa cred in ceea ce pot,si cu tine am redescoperit cat de frumos e sa cant.
Stii,imi place sa cant cu tine,ma completezi.
Si asa ajung sa iti spun,ca si pe mine m-ai ajutat foarte mult...
Si iti sunt alaturi,oricand...chiar daca o sa fim departe.
Doar spune-mi.
Stii ca tin enorm de mult la tine.
Si asa ajungem la sentimente profunde...
Pe care nu e bine sa le expun deocamdata...
Oricum…

Aproape perfect...

Imagine
"Perfectiunea? un drum totdeauna deschis. E semnat cu cadavre.Si in ultimul ceas,ranitii se ridica totusi ravnind inainte!"

Si azi totul este aproape perfect...
Aud harpa...
Aud totul,iar...
Lumini...
Lumanari...flacari destinse in toate partile!


Si azi totul este aproape perfect...
Sarutul,privirea...
Ador sarutul.
Ador lumea!...
Si ador viata!...
Ameteala...
Imbatarea cu viata pe deplin!


Si azi totul este aproape perfect!
Toata perfectiunea este o imperfectiune!
Ei spun ca nimeni nu este perfect,dar mai spun ca munca te duce spre perfectiune! Oare cand o sa se hotarasca?...
Spune-mi cat de perfecta sunt,cu toate imperfectiunile mele!


Arata-mi ca totul a fost si niciodata nu va fi!
Iubesc...
E tot ce fac!...
Ador sa iubesc!
Oricine ai fi,te iubesc!
Si nu mi-e cu suparare ca tu nu ma iubesti! Nu stiu nici cine esti!
Dar eu te iubesc...
Iar azi totul este aproape perfect...

Dar apropierea asta,doare...
Imi place.
Stiu cum e.
Mereu este asa.
Depinde doar de perfectiune.
Uneori doare mai putin,alteori mai …

Spre tine

Imagine
"Lumanarea imi ramane cel mai fidel dintre cititori..."
Stii...inca vreau sa te vad.
Mi-e dor de tine.
Iti caut chipul...peste tot...
Nu il gasesc,nu stiu cum sa fac sa te vad,macar putin...
Dar...vreau sa te imbratisez...
Nu o sa o fac...mi-e frica.
Nu stiu de ce.
Probabil ca daca nu o sa faci tu asta,eu nu o sa am curaj.
Imi doresc,enorm...enorm de mult!...
Dar sunt doar dorinte...
Uita-te la mine,nici asta nu pot face!
Dar macar o sa te vad...
Sau nu stiu daca o sa te vad...
Sau...mi-ai promis...
Da...
Nu stiu...
Tu stii mai bine...
Spune-mi,cum pot iubi asa?
Oricum,nu cred ca fac parte din oamenii normali,cu probleme normale,cu sentimente normale...
Sau poate fac parte...
Ma intreb,cat de apropiata sunt eu de oameni...dar ei de mine...
Cat de apropiata pot fi eu de tine...
Dar...
Sunt multe lucruri unde nu imi gasesc raspunsul...
Tu o sa pleci.
Stiu asta...
Dar te iubesc...
De ce trebuie sa te iubesc?!
E frustrant!
Adica...
Mint...
Nu asta este frustrant...
Sincer,mi-e frica...
Me-e frica sa merg singur…

Actori pe scena vietii...

Imagine
In jurul meu...e atata iubire...

Oriunde privesc...
Ochii-mi gasesc sarutari,imbratisari,zambete...
Piticii...uriasii...
Ii vezi mergand de mana...
Aud rasete de pitici...mici...foarte mici...
Aud "joace"...
"Tu esti!...te prind!Arunca mingea!..."
Aud vantul...si el se bucura cand totul este atat de colorat...
Flrile-mi zambesc si ele...
Mi-e dor de flori...
De camp,de stele...
Intr-o noapte am auzit stelele cantand...
Ca niste clopotei...
Fiecare pe vocea ei...
Atat de armonizat...
Si nu intr-o armonie disonanta...nu...
Nu era zgomot...
Era acea armonie,consonata...superba ce iti lasa mintea sa umble oriunde...sa cutreiere atat de profund totul...
Vad frumosul...
Vad totul...ce e frumos...
Atat de pur si linistitor...

Dar cand ma intorc...


In jurul meu...e atata ura...

Atat de mult gri.
Fete umbrite de atatia ani...
Vad camile cu doua cocoase...ce merg,cu greu,catre locul,unde niciodata nu isi gasesc fericirea.
Aud tipete.
Ma opresc sa ascult linistea...
Dar se aud lacrimi cazand,lovind paman…

In tacere...

Imagine
"Ce faci aici?"
"Dar de ce tipi..."
"Termina sa imi raspunzi asa!"
"Dar ce am facut?...nu am facut nimic..."
"Esti idioata?Nebuno!"
"Dar..."
"Esti tampita!Acum de ce plangi?"
"Dar de ce tipi la mine?!"
"Esti nebuna?nu vezi cum te comporti?"
"Nu imi mai spune asa...te rog..."
"Cand te vad asa,imi vine sa iti trag una sa termin cu tine!"
"Dar de ce imi faci astea?Ce ti-am facut?"
"Ma intrebi tu pe mine ce mi-ai facut?Du-te dracului!Plangi ca o idioata,o faci pe martira,ca ce sa spun,tip la tine mereu.Normal ca tip mereu,esti proasta!"
"De ce imi spui asa...de ce imi vorbesti asa..."
"Inca mai ai curanjul sa ma intrebi?!"
"Dar..."
"Taci,ca te omor!"
"Te rog nu mai ti..."
"Taci am spus!"
"Dar de ce dai in mine?"
"Esti nebuna?plangi?ce,te doare?asta te doare?uite asa sa vezi cum te doare…