marți, 15 august 2017

Numai ea

Numai ea stă şi m-aşteaptă etern,nemuritoare, doar pe mine să o iau în brațe, să o mângâi, să o iubesc, iar eu am înşelat-o. Niciun muritor nu m-a aşteptat ca ea. Închisă parcă într-o cutie, nescoțând un sunet, doar dezmembrându-se de dor...
Am lăsat-o să m-aştepte zile întregi, nopți interminabile şi o mai luam uneori şi mai profitam de ea.
În mâinile mele, prinde viață şi mă înțelege. Dar uite, n-am mai băgat-o în seamă !
Pentru că ce ? Pentru că mi-am plasat inima în altă parte ?.. şi nu am realizat ce aveam tot timpul cu mine...?
Te rog să mă ierți ! unde mi-a fost capul ?! 
Exact... la altul...
Ai dreptate, sinele meu ...
Parcă mi-e teamă să o abordez din nou pentru că îmi pare că am uitat cum...
Poate am uitat doar modul clasic, fără glume,ci în moduri serioase...
Un cunoscut mi-a zis de mult " la ce-mi trebuie aia dacă de am pe tine ?! " , dar era creierul care-i vorbea, şi poate moralul. Conştiința. Căci tot "aia" i-a trebuit.
Nu-i dictez sufletului, dar îl pot îndruma. Ca acum...
Şi uite-ma lângă tine, iubita mea...
Parcă mi-e teamă să te privesc aşa, fără să mă vezi, d-apăi  dezbracata în mâinile mele ?!
Crede-mă că te vreau, cu totul. Însă mi-e frică să nu-mi zici că e târziu şi eu să plâng...
Dar despre tine ştiu un lucru cert ! tu nu pleci, tu mă vrei, tu mă doreşti. Eu am fugit !... am fugit pentru că mi s-a părut că eşti crudă ,nemiloasă !
Şi da, recunosc, am luptat fără să mă chinui, cât să nu obosesc... cât să nu curgă apele de pe mine , vorbind cu tine de o sută de ori acelaşi lucru şi tu să nu-l înțelegi ! ... de ce ?.. Din comoditate ,iubito... crede-mă, e boala secolului, dar cred că ai văzut şi tu,ne cunoaştem din 2013...şi ne vorbim sau ne vedem aproape în fiecare zi. Ştiu de existența ta, ştiu ce-ți place. Ştiu cum să te fac să vorbeşti, sau să taci. Cum să şopteşti sau să urli.
Ştiu... şi mai ştiu să fac dragoste cu tine, asta e atat de important...dar nu mi-am mai facut timp...ce fraieră am fost !
Ştiu că îți place să îti pun degetele pe gât, să-ți simt limba şi să te mângâi pe corp. Unduirile noastre seamănă. Eşti unică, aşa ca mine.
Încă am o poză de când ne sărutam.
Te iubesc şi iartă-mă !
Am venit înapoi la tine şi îți jur că nu o să mai plec niciodată !

Sună la 440 - 442 .

sâmbătă, 29 iulie 2017

NeDorințele

Uneori mi-as fi dorit sa fiu frumoasa,
Sa ma doresti, asa cum vad in filme,
La televizor, acasa.

Mi-as fi dorit sa fiu cumva , perfectă,
Sa ma doresti, asa cum citesc in cartile,
Ce le car in poşetă.

Mi-as fi dorit sa fiu zeiță,sa ard in mintea ta,
Si poate sa ma vezi
Sa ma doresti cu totul , exact asa.

Dar, nu sunt  niciuna dintre cele de mai sus
Sunt doar o femeie ce se stinge. M-am dus
Iar
Pe pernă, în patul de-acasa.
Să plâng, să tac,  sa nu ma simt frumoasa.
Să mă întrebi de ce, s-adormi.
Eu tac. Eu plang. Eu nu-s
Nimic din ce-mi doream mai sus.

luni, 24 iulie 2017

Scrisoare de ramas bun

Dragul meu,

" da, sunt suparata, dar probabil o sa-mi treaca foarte repede.
Te rog,sa ai grija ca Ion sa  ajunga intr-o casa iubitoare si sa fie mai mult tinut in brate si poate mai bine ingrijit.
Nu am avut timp sa fac ordine, nici in lucruri nici in casa, banii o sa ti-i dea cineva din partea mea, iar lucrurile sunt intr-o punga.

te pup si te iubesc.
eu "
   



Dragul meu,

Ma uit din balconul nostru in zare... si vad atatea pasari care zbor , pe cer.
E frumos, nu ?
E frumos cand esti aici , si din balcon simt mirosul de tigari.
Ceea ce e ciudat, e ca ma deranjeaza uneori insa cand nu esti, tanjesc dupa el.

Ma uit beata in zare, am mai luat un calmant. Imi place sa adorm, nu vreau sa imi fie frica de nimic, vreau sa-mi simt vantul  si poate ca daca soarele nu ma mai arde atat o sa pot sa ma urc si sa zbor fara sa ma ard la picioare. Frige atat de tare bara aia de fier...
Frige si imi e frica de ea.
Mi-am imaginat streangul. E din cordonul de la halatul de baie...tine destul de bine.
Si oare, cine m-o salva ... ?
Eu , pe mine, de mine .

Daca ai intra pe usa, ti-as zice ca m-am vazut de partea celalalta a balustradei de la balcon si ca imi e frica.
Mi-e frica sa zbor. Dar asa as vrea sa am curajul.

Iti scriu aici sa ma salvezi, sa vii si sa ma prinzi, sau sa nu ma lasi sa zbor, caci am uitat ca nu am aripi,si daca m-arunc, ma sparg . Am mai vazut eu, mai de mult in Budapesta. Capul tipului care a cazut de la balcon, s-a spart precum un pepene cazut pe jos.
Sunt mare dar sunt atat de fragila.
Bietul, tu n-ai cum sa ma faci sa nu cad ?
Sau ce zici ? sa imi strig mie, sa ma trezesc din acest vis urat ?
Cand ?!
Eu vreau sa ma salveze cineva !
E vorba de atentie ?!
E doar un strigat de ajutor pe un blog in care-ti las scris, ca de-oi ajunge pana sa imi fur darul suprem,  si sa cad in gol , raman cu tine in restul vietii.

Nu ai de unde sa stii, as fi vrut sa simti. Dar nu ai de unde sa stii, poate nici nu te gandesti ca as face asta . Si daca nu vezi ca te-astept sa ma salvezi din propriile mele maini...ma simt singura.

Ma uit la tevile de gaz, de care vreau sa-mi atarn colierul....e si asta o posibilitate. Am lasat cheile  in cuier si sper sa vii sa ma salvezi.
Pisoiul e atat de bun cu mine, stii ce a facut ? cand plangeam a venit si a stat nas in nas cu mine , apoi a lins de pe fata ceva urme de la lacrimi. Probabil pentru ca erau sarate.

Nu pot sa-ti raspund caci altfel ar trebui sa te mint ca nu fac nimic.si poate m-as razgandi si n-as mai vrea sa-mi iau zborul.
Mi-ar placea sa ajung paaaaana in lacul morii si sa pot plana deasupra lui.

Atat de mult te-astept sa ma salvezi incat iti scriu continuu de teama sa fug din fata laptopului.
Mi-e rau sau mi-e greu. mi-e frica si imi cantaresc deciziile.
Nu stiu ce o sa se intample cu Ion, l-am luat si nu sunt aici pentru el , destul.
Mi-e frica sa ma duc pe balustrada de la balcon sa nu vina dupa mine. E ca si cum mi-as supune copilul sa vada asa ceva. Pe cat as putea sa descriu de frumos, pe atat de greu si dur apasa.
Daca ai stii cat de mult astept sa intre cheile tale in usa, si sper sa nu te lase inima sa ma lasi sa imi iau viata.
Dar de unde sa stii ?
Nu pot sa iti raspund la telefon, sa par atat de patetica si sa crezi ca te conditionez. nu pot sa iti raspund sa-ti zic ca vreau sa mor.
Nu vreau sa crezi nimic.

M-am bucurat ca tata a fost fericit pentru ca am fost acolo. M-a luat de spate, prieteneste . Acolo la tara, eu am amintiri frumoase. dar pana si pe fantana din fata casei scrie APA REA.

Au trecut anii atat de repede iar mintea mea nu poate accepta sau concepe ca s-au dus. Nu traiesc in trecut, doar vreau sa accept treccerea lui.
Cui sa-i zic ? Terapeutei ,intr-adevar. Dar pana joi, e atat de mult timp...
Azi am fost la condus,  mi-a murit motorul de cateva ori , m-am suparat pe mine, ca nu inteleg mereu cum sa fac, si nu vreau sa incurc pe nimeni .
Pisica-mi doarme in brate si eu astept sa vii, insa programul tau se termina abia la ora 5...
nu am nici o sansa ?
ar trebui sa scriu pana la 6  ?
sa iau somnifere si sa adorm fara sa-mi dau seama ...
Of de ce nu vii ? de ce nu-mi dai nici un mesaj in care sa imi zici ca vii si sa nu fac nimic ?

Sunt atat de bolanda, daca eu cred ca cineva in afara de mine ar putea actiona. Asta pentru ca nu vreau sa fiu singura. Nu vreau sa fiu nr 2 pe lista.

stii, ai ascultat vreodata Sting ?
uite, asculta
Sting - Fragile

 "Fragile"

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow's rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime's argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

daca ar stii mama , ar plange, saracuta.
iar tata...lafel.

Passenger - Let Her Go
cred ca nu-mi mai merge nici internetul.
Oare pentru ca nu l-am platit la timp ... ?
Asa de tare m-a enervat aparatul ala de facturi, am zis ca il bat.
nu-mi scana deloc codul de bare.
de-acum nu mai stau, ca nici nu merge, nici muzica nu am.
ma afund in gandurile astea si o fac atat de silita de viata.

Stii , imi pare rau si de casa asta. e dezordonata, dar e a mea...asa cum pot o tin.
de ce nu vii mai repede, de ce nu vii ?
degeaba ma intreb, ca nu ai de unde sa stii. te cred. saracul de tine, habar n-aveai la ce te-ai inhamat cu noi...
oare crezi ca dorm ? ca ma joc cu Ion ?
ca fac prea multa drama ?
Nu doresc nimanui trairile mintii si sufletului meu.

Jason Mraz - Love is a Four Letter Word

si eu te iubesc.

SOS
cheama cineva ambulanta ?? mi se stinge lumanarea.




joi, 20 iulie 2017

Spânzurătoarea

Îți scriu o poezie ,
Poate-mi scriu şi mie ...
Şi nici nu o să ştii c-am existat.
Astăzi am murit, m-am spânzurat.

Destul de rea şi de urâtă, poezia mea.
Mi-am exprimat un gând greoi, o zeflemea.
M-am revazut cu ştreangul prins ,în gândurile mele,
Şi nu am mai simțit, nici urmă de durere.

Aproape că am plâns subit, de dorul meu,
În mintea-mi obosită făceam un mic ecou...
De câteva cuvinte, nu sper să-l înțelegi...
Alergi, alergi,alergi,alergi, alergi,alergi.

Mă mai văd adesea, fugind de lângă noi,
Şi-n urma mea lăsând un tumultos război .
Iar pentru asta, eu am o întrebare ,
De ce nu pot ieşi, din această stare ?
De când în poezie, pe langă iubire,
Apare răul,moartea şi-o dezamăgire ?

De ce nu este totul,liber ca-n poveşti ?
Cu prinți, prințese şi de aur peşti ?
Unde e magia şi lumea aia bună ?
S-au dus de mult de tot, uitându-ne la Lună.

Ştii steaua ce-a căzut , aseara de pe cer ?
Era sufletul meu , pierdut în vechi eter.
Inima rănită, iarăşi am suprins,
Când aruncată-am fost , din veşnicul meu vis.

Mă joc iară singură, ca-n copilărie ,
Deşi acum nu am nici o jucărie.
Am desenat, pe o hârtie veche,
O spânzurătoare şi-un cuvânt : "pereche"

Şi spune-mi mie, oare e greşit ,
C-am vrut să fie veşnic, totul fericit ?
Dar, da, am vrut şi nu s-a întâmplat...
Uite-mă-aici, fac poezii în pat.

Nici cuvantul nu l-am finisat...
Căci la uşă, moartea mi-a sunat .
Am vrut s-o mint, să-i spun că sunt plecată,
Dar n-am putut să mă las asteptată.

Am invitat-o-n casă, i-am pus şi un pahar ,
M-am aşezat şi eu, privind către amar.
În ochii ei , mă afundam cumplit,
În zâmbetul macabru, pe-alocuri liniştit.

M-a luat de mână, era atat de rece...
Şi mă strângea precum, ea n-ar vrea să mai plece.
Dar m-a chemat aproape, eu parcă nu am vrut,
Mi-a dat o-mbrățişare, după un sărut.

Apoi m-a dezbracat, uşor, şi m-a întins,
Pe o mătase albă, pe frunte m-a atins.
Mi-a aranjat şi părul , mi-a dat cu ruj pe buze,
Mi-a spus să închid ochii, şi şi-a cerut scuze.

Mi-a zis că s-a îndrăgostit , de ceva timp de mine
Şi că oricum , timpul tot ne vine...
Dar m-am trezit, speriată de-acest vis,
Acum eram prințesă, mergeam prin Paradis.

.




luni, 22 mai 2017

Apropo de Sinucidere

Cand eu am vrut să mă sinucid , după ce am ajuns în spital ,o tipă , doctor , mi-a zis așa  :
 " eu nu vă înțeleg de ce faceți asta, de ce luați supradoze de pastile , în primul rând nici nu știți ce să luați "

Atunci îmi venea clar să-mi smulg perfuzia din venă și să i-o bag în ochi , însă cred că riscam să mă lege de pat .

De fiecare dată când angajații spitalului auzeau că eu sunt fata aia de pe palier cu  " sinuciderea " , râdeau și intrau în salon cu niște rânjete tâmpe pe față.

Așa este, profesionist și deloc de ajutor .
Am plâns prin spital în nopțile alea.
Toată postarea asta se leagă de faptul că am terminat primul sezon din " 13 reasons why " , care se leagă de  o adolescentă care s-a sinucis . Mi-a amintit de tentativa mea de suicid .

Oare chiar să fie vârsta critică ?

Nu, este vorba de oamenii din jur .
Am observat că am urmat toși pașii unui suicid corect .
Am gândit acțiunea cu mult timp înainte , într-un document scris pe un laptop vechi , în care menționam că nu pot să mă gândesc la nimic în afara morții .
L-au găsit ai mei , l-au citit și s-au supărat , țin minte asta. Ba chiar , susțineau că este o glumă .
Sinuciderea mea s-a materializat la ceva mai mult timp ,  după primul document scris , unde , țin minte că era un an deloc favorabil mie .

După cum spuneam , am urmat toți pașii afereți unui suicid corect executat .
Înainte de a mă îndopa cu pastile , am lăsat scris , virtual ,  un bilet de adio . pe acest blog .
L-aș fi scris și de mână, dar cred că era mult prea palpabil .

Mă uit acum , în jurul meu, oamenii încă privesc râzând acest act nemilos, acest strigăt de ajutor . Evită discuțiile despre asta , ba chiar te vad dilit .
Au trecut mai mulți ani de atunci , însă amintirile și tot vuietul din capul meu , îmi sunt clare ca ziua și acum .

Mereu amintesc că după o tentativă de suicid ce nu reușește , repercursiunile din minte sunt mult mai mari și destul de dure . Mi-am promis că o să spun această poveste . A mea . Am făcut chiar și un text, menit să fie o piesă de teatru .

Surmenarea , continua luptă cu tine , și multe altele duc la un suicid .
Oricum, cumva trebuie să găsești o cale să nu te simți singur și abandonat .

Noi, ființe sociale , suntem meniți singurătății . Cel puțin , unii din noi .
În zilele noastre, confidentul e cel mai greu de găsit .
Cel puțin pentru mine , însă recunosc că terapia face bine .
Ah, da, scuzați , terapia este un subiect tabu .
Fără să-mi dau seama , am început să scriu iar despre greutățile care mă apasă .

Săracu' Chis Cornell , cine știe ce-o fi fost și cu el ...be good out there.

pe geam îmi bâzâie o cioară ,
iar eu tre' să pun mâna pe vioară .









duminică, 9 aprilie 2017

Salcia

Dacă-aș fi salcia ta , Şi nu sălcie precum crezi ... Aş înverzi din apă grea , O oază , în deşert , să vezi .
Și multă umbră cred c-aș face , Cu pletele te-aş alina ... Tu ai ieşi din carapace , La poale mi te-ai aşeza .
Ți-aş da din seva mea o parte , La nesfârșit ca să trăieşti ... Căci te doresc , când eşti departe , Să te ascult , spunând poveşti ...
Şi ți-aş cânta , voioasă-n soare , Am fredona , până în zori ... Te-aş săruta , din întâmplare , Iar tu ai fi cu capu'-n nori .
Dacă-aș fi salcia ta , Aşa precum, aici mă vezi , Te-ai aşeza la umbra mea , Și veşnic , să rămânem verzi .

sâmbătă, 18 martie 2017

Depresia și Primele mele 103 de motive ca să nu mă sinucid


Observ  printre multele persoane înrudite prietenește prin Facebook , că peste tot atârnă o boală constantă , o modă  a secolului , pe care o trăiesc și eu :  DEPRESIA  - aceasta se ține strâns de mână cu următoarele : anxietate , emoții , atacuri de panică , dureri în piept , vulnerabilitate , emotivitate , palpitații , tremurături ,  oboseală , lipsă de atenție , lipsă de concentrare ,  tristețe , supărare , stări nervoase ,  irascibilitate mare , lipsă de energie , etc . 
Creștem ,  cel puțin eu  cresc . Fac 24 de ani , și acum realizez că nu sunt atât de bătrână precum credeam . Mă simțeam cu totul bătrâna de la prea multele dezamăgiri trăite până acum . Dar încep să rezonez cu părinții mei care-mi spun așa " dacă aș mai avea acum 24 de ani , aș rupe munții " , ei bine, așa ar trebui să facem și noi . 
Suntem un grup , și nici măcar nu suntem o minoritate . Majoritari suntem noi , depresivii ,care abia-abia mai găsim motive de a ne duce crucea de pe o zi pe alta , unii dintre noi ascunzând cu o mare tenacitate gândurile grele și lăsând pe afară doar o masca a unui om bine dispus tot timpul . 
Eu una , decid azi să pun stop tuturor lucrurilor rele ce mă afectează , și să le transform în lucruri ce mă ajută . Am aflat din gândurile mele , că trebuie să mă salvez de aceast manifest al minții mele . Trebuie să îl accept și să îl înțeleg .
De ani de zile sufăr de atacuri de panică , uneori sunt atât de intense încât mi-e teamă să nu cumva să mor. 
Atacul de panică îmi dă o stare greu de exprimat în cuvinte , așa că am găsit o imagine care  exprimă exact acea starea .
De multe ori îmi doresc să chem o salvare , sau de când stau singură , mi-e teamă să nu mor . Aflu că nu se moare din asta, dar sentimentul este mai presus de rațional . 
Am  învățat să raționez ,cât de cât , în acele momente . 
Dar oboseala provocată de aceste atacuri de panică , insomniile și continua grijă m-au dus , fără să-mi dau seama , la gânduri de suicid . Sunt gânduri normale pentru că ,oboseala scoate mulți monstruleți, însă îi evit cât pot de mult.

Multe din stereotipurile lumești m-au făcut să nu mă mai accept și să am multe nemulțumiri legate de mine.
Nu, nu trebuie să fim cum vor ceilalți !
Nu suntem singuri pe lume .

Așa că eu fac o listă cu motivele mele vitale  :

1.  răsare Soarele
2.  de la mine din casă  am o priveliște frumoasă
3.  îmi place să experimentez
4.  cânt la vioară 
5.  cânt la pian
6.  cânt la chitară 
7. am o voce frumoasa
8.  pot vorbi
9.  pot vedea
10 . am ambele mâini funcționale 
11 . am picioare
12 . îmi bate inima
13 . m-am născut pe 13 
14 . îmi place apa
15 . am prieteni
16 . ma reconstruiesc
17 . cresc
18 . am un motan
19 . am un cățel 
20 . am un cvartet
21 . am o trupă 
22 . lucrez și în teatru 
23 . scriu poezii
24 . sut iubită 
25 . râd mult
26 . am atacuri de panică (deci trăiesc)
27 . am kilograme în plus ( trăiesc , am ce da jos )
28 . îmi place să colorez
29 . tata e scriitor 
30 , mama mă iubește
31 . nu sunt singură 
32 . îmi place țara mea
33 . călătoresc
34 . vreau să văd cât pot de mult din planetă
35 . îmi place Eminescu , Nichita Stănescu
36 . mă bucur de prăjituri
37 . îmi plac florile 
38 . îmi place viața
39 . sucul de kiwi 
40 , pomelo
41 . vreau să cânt prin toată lumea
42 . îmi place să fac poze
43 . prietenii mei țin la mine
44 . știu să citesc
45 . știu să scriu
46 . vreau să învăț japoneză , rusă , franceză 
47 . îmi place să mă joc
48 . îmi plac copiii 
49 . vreau să am copii 
50 . vreau să ajut oameni
51 . vreau sa mă ajut 
52 . îmi plac stelele
53 . îmi place să mă plimb prin parc
54 . îmi place natura
56 . mai am multe lucruri de învățat 
57 . mai am multe locuri de văzut
58 . mai am multe melodii de cântat
59 . mai am multe de citit 
60 . am ce mânca 
61 . am unde să dorm 
62 . mă pot întreține
63 . vreau să mai merg la țară cu părinții 
64 . îmi place marea
65 . îmi place muntele 
66 . îmi plac tatuajele
67 . vreau să îmi mai fac tatuaje
68 . vreau să cânte cu mine , artiști renumiți
69 . vreau să fac bungie jumping
70 . vreau să merg cu elicopterul
71 , vreau o casă pe malul mării 
72 , îmi place shot-ul de B52
73 . îmi place uneori să fumez
74 . mai am de plâns 
75 . sunt o companie plăcută 
76 . găsesc o rezolvare în orice situație 
77 . sunt open-minded 
78 , îmi place culoarea bleau
79 . îmi plac norii 
80 . îmi place să zbor cu avionul
81 . vreau să fac o poză cu o alpacă 
82 . îmi plac glumele
83 . știu să gătesc
84 . știu să fiu profesor
85 . știu să ascult 
86 . sunt ascultată 
87 . sunt tânără 
88 . am multe de oferit 
89 . vreau să arăt multe
90 . vreau să fiu un exemplu 
91 . vreau să fiu un icon 
92 . vreau să mă cunoască toată lumea pentru muzica mea
93 . m-am născut 
94 . îmi plac vietățile
95 . am luat multe premii
96 . apreciez lucrurile mici
97 . îmi plac filmele
98 . vreau să joc într-un film 
99 . descopăr ceva nou în fiecare zi
100 . răsare Luna
101 . exist 
102 . trăiesc 
103 . iubesc

cu mulțumiri,
Eu .

duminică, 29 ianuarie 2017

eu nu am avut wi-fi.


Sunt mândră că sunt cine sunt !
" Farmville-ul " era cel din curte, când dădeam cu mamaia mea, mâncare la porc, la păsări, la pisici , sau când undam grădina.
" Candy crush-ul " era atunci cand stăteam cu toții la poartă și puneam câte 10.000 lei (vechi) , 5.000 lei si luam bomboane de la magazin, pe care le împărțeam între noi.
Sunt atât de mulțumită că primeam " like-uri " , sub forma unor mere, căpșuni.
Am adorat și am să ador viața în afara orașului !
Sunt atât de fericită că știu ce înseamnă să faci baie la copaie , in spatele casei .
Știu că apa de ploaie îmi face părul moale , exact ca balsamul.
Știi ce mai știu ? că n-am dus lipsă de wi-fi, pentru că ne sunam poate, la telefonul fix ,sau la ușă.
Știam ce facem , iar oamenii mă sunau de ziua mea .
Mă sunau , înțelegeți ?! nu îmi scriau"lma"pe facebook.
Stăteam la joacă până târziu și alergam toate ulițele , sau poienițele .
Ne plimbam cu bicicleta , unii pe alții.
Ah ,  mâncam semințe .
Saaau ne jocuam leapșa, elasticul , leapșa pe cocoțate, faceam mâncare din pământ și apă, și coseam haine păpușilor .
Da, era liber .
Mult mai liber .
Mă uitam la tvr 1 , iar sâmbăta și duminica dimineața , dădeau desene animate .
Mă juleam în cot sau cădeam din copac , și nici măcar nu postam asta. Oricum se afla .
uneori ceilalți copii se jucau iar eu studiam la vioară . Într-adevăr , mă grăbeam cumva , ca să pot ajunge cu ei .
Plecam de dimineață și veneam seara .
Mâncam uneori pe la vecini , toți la aceeași masă . Aveam și mămăligă , și ceapă, și brânză. Și sifon cu sirop .
Da , aveam sifon cu sirop , era foarte bun !
Și placintă cu mereee !
Și știți ce ? n-aveam nevoie de telefon , absolut deloc .
Pozele  le făceam cu ochii și le păstram cu mintea.
N-am postat nimic pe facebook în timpurile alea .
Și eram foarte bine.
Și ca să chem pe cineva afară , strigam la poartă .
Nu îi dădeam sms.
de aia nu am avut nevoie de încărcător la fântână și nici de parolă de wifi, ci da , de parola de la poartă ; richi nichi timtim tim

mulțumesc pe această cale ; rațelor , vânătorilor , ostașilor , măgărușilor , omului negru , mațelor încurcate și loviturii magice , de altfel mai mulțumesc celor ce jucau șeptică , tabinet , elasticienilor, acului și aței de cusut , mamei, tatălui , rică, rex, șița mare, șița mică , mitrofanilor , gogu , pichi , puși , florică , ionică ,didina , petrică . Mămicilor prietenilor mei , care ne dădeau mâncare și apă tuturor de pe cleată sau din poeniță .

mulțumesc vieții că încă mă poartă din poartă-n poartă , pân' la poarta Raiului.

luni, 31 octombrie 2016

Luciferiana


Aseară,cerul a luat foc de tot si toate,
Nici Lucifer nu s-ar fi apropiat,
Gândul meu e trist şi dus departe,
Mă uit, în jurul meu cum toate s-au schimbat.

Aseară stelele mă luminau de vie,
Le număram, şi nu m-aş fi oprit...
Însă viaţa veacului ce v-a să fie,
Să o trăiesc, trebuia de mult să fi murit.

Mă uit cu dor si jale-n zarea-ntunecată,
Şi parca tot mai singură mă simt...
Din cimitir se-aude un bocet lung de fată,
Că nu mă doare,încerc să mă mai mint.


Absența timpului si dragostei mă face,
Să vreau să fug în căutari postume,
Dar cu frică tac , căci n-am ce-i face,
Şi-mi vin în minte vreo trei-patru glume.

" Să râd ! " îmi zic în mintea tulburată,
Şi imediat zâmbesc, nu mă abțin !
Îmi amintesc de bocetul de fată,
Eram chiar eu, plângând un vis senin...