miercuri, 18 octombrie 2017

#MeToo - despre Și eu-ul din lumea de azi.

Pentru că umblă o mișcare feminstă în virtual, am decis că e momentul să iau și eu parte.
Pentru cei care nu știu ce este această mișscare, e foarte simplu : femei, care- și povestesc abuzurile (verbale.sexuale, corporale, psihice ) de-alungul vieții .
Decid să îmi fac cunoscută prezența printre voi, să vă arăt că exist și simt.

Totul a început din copilărie, aveam vreo 5-6 ani și mergeam cu mama către grădiniță.
Am ajuns, mama m-a lăsat acolo.
Mă jucam cu copiii, când domnul Nae, un tip pe la 50 și ceva de ani ( instalator,electrician, ceva ) m-a chemat pană la el, pretinzând că mi-am uitat o jucărie în baie. M-a aluat în brațele lui si mă pupat pe gură, punându-mi mâna, în părțile intime, practic m-a apucat de dânsa.  Instinctiv am început să plâng. Mi-a dat o palmă și mi-a spus că sunt o fetiță proastă și neascultătoare. Tremuram.
Am ajuns în clasă, iar educatoarea m-a pus la colț cu un plasture pe gură pentru că am îndrăznit să spun ceva despre domnul Nae.
Niciodată nu am mai vorbit despre asta.

La 7 ani, când m-am dus la magazindul din colț să îmi cumpăr gumă, în fața mea, un tip și-a scos organele genitale, începând să se masturbeze și uitându-se la mine.
La țară, era tot un tip de genul, care cum prindea o femeie pe stradă, se masturba , urmărind-o.   Era un fel de multi-tasking -  nu am vorbit despre asta, instictiv pentru că știam că pot să fiu pedepsită.

Pe la 9-10 ani, eram la mare, cu părinții, m-am dus la baia restaurantului, fără mama pentru că deja eram destul de mare să vreau să fiu independentă.
Așteptând la coadă, un tip pe la 30 de ani m-a întrebat ce fac, eu nu i-am răspuns. Atunci el mi-a pus mâna pe sâni. Am vomitat toată mâncarea, iar atunci am simțit pentru prima oară anxietatea, sexualitatea și gustul amar al vieții nebune în care mă aflam.

La 12 ani, țin minte vârsta exactă pentru că eram la începutul clasei a 6-a , septembrie,
Mergând acasă, de la școală, pe strada din spatele blocului meum un nene m-a oprit ținându-mă cu brațul mi-a pus mâna pe sub fustă , era cald afară. Mi-a spus " dulceață" .
Am plâns o oră încontinuu după ce am scăpat și am ajuns în scara blocului,
Nu am putut să vorbesc despre asta.

am început să iau proporții.

La 14 ani, un nene care cerșea m-a acostat seara pe stradă, și a ejaculat pe el. Sub privirea mea dezgustată.

De atunci au început lucrurile pe care le considerăm banale.
Palmele la fund în autobuze,privirile sexual-abuzive, semnele prin care să înțeleg că oamenii sunt excitați,și mai apoi verbale
" te-aș fute " , " hmmm ce sâni ai,mi-aș da drumul pe ei " , " auzi fata, o sugi și tu puțin? " , etc etc.

Crescând, în acest tip de omenire, am fost oripilată de tot ce se întâmpla.
Am început să iau kilograme în plus, dar asta a fost o altă modalitate de a mă apăra.
Nu m-am mai aranjat, nu mi-am mai dat cu ruj, nu am mai îmbrăcat fuste sau bluze mai strâmte.
Doar la concerte, acolo făceam ce voiam, pentru că era scena mea.
Văzându-mă, altfel acum,cu multe kg în plus  , ușurința bărbaților ( pentru că femeile bisexuale sau lezbiene, nu au indecența asta )de a mă atinge a fost dată din prizma faptului că nu eram o tipă " bună " , ci o grasă bună de glume pe care poți pune mâna pentru că, aia e, nu o să te-atingi de un Ferrari să arunci cu noroi în el, te atingi ca să poți să face o poză lângă.
De aici și respectul pe care l-am căpătat și coolness-ul, am fost și sunt o tipă degajată.

Forma mea de protecție a fost masca pe care am afișat-o, pretinzând că nu îmi pasă dacă mă atinge nimeni, pentru că oricum nu mai are ce să mi se întâmple.
Iar abuzurile au apărut pe parte corporală.  " aualeu, iar mănânci " , " ține și tu un regim " , " nu te-ar fute nimeni " - iar la fraza asta m-am liniștit.

Deși,cu toate kg mele în plus,tot am avut parte de abuzuri verbale,sau atingieri pe neașteptate,  majoritate venind de la persoane de peste 50 de ani.  Eu ca și femeie Plus-size, abuzată, aici m-am plasat.  La abuzurile libidinoase de 50+ .

Cea mai recentă formă de abuz, a fost, săptămâna trecută, când ducându-mi un coleg acasă cu taxiul. după ce l-am lăsat , taximetristul m-a întrebat parcă dintr-o suflare în timp ce gonea cu o viteză nebună :

- Îți place să te masturbezi ? o faci, nu ?eu acum aș face asta, uite mi s-a sculat ! ai făcut sex oral ? dar limbi ți s-au dat ? aș vrea să îți dai limbi, mamaaa și ai niște sâni, ți i-aș linge rău. Te uzi, nu ? te uzi ! știu eu !! artistele astea sunteți nebune, știu eu , sunteți curve rău!
între timp am început să țip la el și să îl înjur . am sunat la dispecer, m-am dat jos și nu i-am plătit cursa.

Și da,
am avut și relații, fie cu tipe fie cu tipi,
Atunci m-am simțit mai protejată, pentru că deh, asta e lumea.
Dar nu, nu generalizez, majoritatea bărbaților sunt mișto și nu vreau să învinuiesc masculii pentru eșecurile din genul lor, pe care nu pot să îi numesc altfel decât " ființe care fac umbră Pământului degeaba "









marți, 17 octombrie 2017

Iubirea se pedepseşte

M-ai pedepsit mult...mult pentru ceva ce nu am facut
m-am simtit biciuita de fiecare dată când am vorbit.
M-ai pedepsit prin tot, m-ai omorât fără să ai vreo remuşcare  şi poți sta în linişte. Am văzut că ai depus tot efortul necesar să mă omori şi ai aproape ai reuşit. Felicitări !  Mă doare tot. In toată semi- moartea asta şi pedeapsa asta pe care nu mi-am meritat-o.
Pedeapsa asta crudă a ta ...eu nu am meritat-o.
Este ca şi când m-ai fi întins goală pe jos, pe asfalt spunându-mi că o să mă iubeşti iar eu te-am crezut. Însă tu aveai langă tine, la îndemană, orice armă pe o masă.
Începând de la ace la cuțite,la grenade, la pistoale,aveai pe lângă şi  un scaun electric.
Ai început să le testezi pe mine, să vezi cât pot îndura.
Ți-ai dat pe mine tot răul de care ai avut parte în viață şi ...prima oară mi-ai tăiat părul, apoi ai trecut la frunte...ai trecut cu muchia cuțitului peste ea, şi a început să-mi curgă sângele şiroaie .
Pe față parca mi-ai pus ace şi seringi iar ochii i-ai lasat nechinuiți... ca să te uiti fix în ei când mă distrugi şi poate să simţi căința mea, printre lacrimi.

Aşa simt. Cu toate durerile aferente.

Pe buze mi-ai turnat acid, aşa este sigur că nu se mai pot apropia de ale tale...apoi ai trecut la gât unde, de obicei, mă sărutai.
Ai luat o lamă şi ai tăiat, pe de-alungul esofagului. Ai turnat acid şi pe el şi ai pus puțin gaz să ardă mocnit.
Ai trecut la umeri şi la piept.
Pe fiecare umăr mi-ai pus câte o bilă din oțel.  Mare şi grea.
După asta, în piept ai aruncat cu o grenadă...
Ai observat că înca mai respiram.
Ai trecut şi ai ajuns la inimă .
Mi-ai smuls inima care încă-mi bătea...
te-ai uitat în ochii mei şi ai inceput sa o pocnesti cu toata puterea ta.
M-a durut ingrozitor.
Am început să plang. În timp ce lacrimile se îndoiau cu sângele din tâmple, ai aruncat cu inima mea pe jos şi ai călcat peste ea, cu putere.
Cu toată supărarea de care ai avut parte în viață...
Când ai văzut că aproape nu mai bate ai trecut la suflet.
Atunci am deschis ochii mari de spaimă !
L-ai gasit, pentru că ştiai unde este şi l-ai sugrumat.
L-ai aruncat si izbit de toți peretii, apoi ai trecut cu un tanc peste el.
L-ai ars si l-ai facut praf.
Apoi l-ai lasat acolo in nimic.
De la suflet în jos m-ai tăiat şi m-ai aruncat în pubela de gunoi din spate tău. Mâinile mi le-ai legat.
Le-ai lăsat intacte ca să mai pot cânta.
Te-ai uitat la tot şi cu o mare satisfacere ai turnat gaz peste mine .
Bălteam.
Ţi-ai aprins o țigară...ai fumat-o şi ca sa o stingi ai aruncat-o peste mine.
Am luat foc .
M-ai omorat în cel mai crud mod.
Macar, te rog, să trimiți pe cineva să strângă ce a mai rămas din mine.
Cineva care ştie să strângă nimicul.

Dacă ai ştii cum doare nimicul...
E iad.
Adevaratul iad

luni, 16 octombrie 2017

Umanul - inuman ( sau Nu e om sa nu fi "suferit" o poezie )

Spui că gandul ți-e la mine,
Apoi, simplu, mă arunci...
Cât de-uman e pentru tine,
Să-mi faci răni atât de-adânci ?

Mintea mea te-a-mbrățişat,
Sperând...poate într-o zi,
Aşa cum eu te-am visat,
Că la mine vei veni ?...

Este toamnă, viața moare...
Colorându-se-n Zenit...
Astăzi,inima mă doare,
Sufletul mi-e răvăşit.

Ai făcut din mine, iar
Praf şi pulbere în vânt...
Nu mai pot să merg, să sar,
Mi-a rămas numai să cânt...

Însă vocea mea e stinsă,
Pieptul mi-este încordat,
Doar iubirea mi-e aprinsă,
Într-un corp dezacordat.

Poate asta mi-e pedeapsa,
Dragostei ce eu ți-am dat...
Să-mi omor încet sinapsa,
Pentru tot ce ți-am purtat.

Oare aşa-mi este-n viață ?
Nu mă cruță Suferința ?
Să tot am lacrimi pe față,
Şi să îmi distrug conştiința...?

Cât de crudă şi morbidă,
Poate fi astă iubire...
Seamană cu o coridă,
Cere chiar, despăgubire...

Nu mai am nimic de dat...
Am plătit cu tot ce-aveam...
Viața mea, dacă puteam,
Pe loc o amanetam...

Însă nu ți-ar fi de-ajuns,
Nici de-o simplă-mbrățişare.
De-acum,sufletul-i ascuns,
Nu îl mai dau de vânzare.

Vorbele mi-au amuțit...
Aştept un alt răsărit.
Corpul este amorțit,
Iar eu... cred că am murit.

Mulțumesc ☺








Chimii

Aş putea să-ți scriu melodii,
Prin nopți cu poezii târzii...
Dacă m-ai face să-ți cânt
M-aş lăsa purtată de gând,
Pe mâinile tale,
Printre petale,
Aşa " ca şi când
Numai dragostea noastră ar mai fi pe Pământ "

M-aş lăsa în voia ta,
M-aş conecta
La mintea ta,
Ca un vuiet...
Dar cel mai mult
Ne-am conecta
În suflet.

Oricum, stim că-n viața noastră amară,
tot chimia interioară
E superioară .




duminică, 15 octombrie 2017

A fi sau a fi

Mă Simti ?
Se-ntâmplă.
Ne înâmplăm pe limbă şi pe tâmplă
M-am dezbrăcat în câteva poezii,
Pentru tine, aş scrie versuri mii
Pe cerceafuri,aş scrie,
Pe perne,întinsă
Îți stau.
Goală,destinsă
În mâinile tale.
Lasă-ți buzele să vrea
Pielea mea
Pe pielea ta
Lasă-ți mintea
La mintea mea ,conectată
Inspira-te
Să ne upgradăm în gemete
Amandouă deodată

duminică, 8 octombrie 2017

Dacă vrei să-ți aminteşti cum să iubeşti


De mi-ai lăsa mâinile să te cuprindă,
Aș ști cum să-ți pictez cu mintea începutul...
Niciunul dintre noi nu ar putea să mintă.
Ți-aș da jos , sabia și scutul...


De m-ai lăsa, în ochi să te privesc,
Absența ta ar fi prezență,
Ai avea în dar, iubirea de-omenesc,
Iar viața mea ți-ar da din nou esență.


De te-ai uita, puțin, pe geam la mine-n suflet,
Ai putea să-ți vezi oglinda feminină,
Nu ai  mai fi hoinar căci printr-un tunet,
Ai afla, cu cât drag îțî poate da lumină...

De m-ai lăsa o singură dată, doar să te sărut,
Ți-aș încălzi încet-încet simțirea,
Să poți avea pentr-un moment, tăcerea unui mut...
Și-n inimă să poți îmbrățișa iubirea.

Trecutul,dintr-o privire, eu ți l-aș sorbi,
Și din durere, ți-aș lua totul cu mine,
Cu dragoste, inima ți-aș îmblânzi,
Să vezi frumosul ce se-ascunde-n tine.

Ascultă-aici și ia puțin aminte :
Iubirea se învață, doar dacă se simte...
Ea este ca arta, sunt două lucruri sfinte...
Și știi că în niciuna, nu se poate minte.







Un gând

Sunt trează.
Pe geamuri văd oraşul luminat...
Iar una din luminițele alea, eşti tu

Un lcurici, printre alți mii de licurici.

Pentru un moment, m-am îndrăgostit.
Cine spune că nu pot sa iubesc preț de un minut ?
În acel moment, eu te-am iubit mai mult decât ai fi putut simții vreodată.
Respirația mi s-a oprit iar colțurile gurii erau asemeni unui zâmbet.

Da, era prima.oara când îți zâmbeam.
Frumos, nu ?

joi, 5 octombrie 2017

Cum să ucizi / ultima parte

Mâinile tale m-au dezbracat
De orişice armură grea...
M-ai văzut atât de goală,
De ce m-ai înjunghiat ?...

Sufletul acum îmi plânge!
Priveşte-adânc cum mă sfârşesc,
Băltind în propriul negru sânge,
Amețesc şi obosesc...

Şi-mi vorbeşti atât de rău...
Ori prin țipete, ori şoapte,
Ochii-mi sunt încețoşați...
Inima nici nu-mi mai bate...

Poate-abia acum ți-e bine,
Când nu mai respir deloc,
O să fii doar tu cu tine,
Şi cu-al tău macabru joc !

Ai plecat...eu nu mai ştiu,
Oricum nici nu ți-a păsat,
Mi-ai lăsat trupu-n pustiu,
Sângerând şi dezarmat...






Am fost odată ca niciodată

Îti mai aduci aminte când,
Mergeam în doi pe drum cântând ?

Când timpul parcă se oprea,
Şi-ndrăgostiți el ne ținea ?

Când ne zâmbeam, nesaturați
Şi adormeam îmbrățişați ?

Eram,parcă, într-un vis,
Mergeam de mână-n Paradis...

Îți spuneam "să nu mă pierzi" ,
Prin ochii tăi căprui sau verzi...

Mă întreb, oare mai ştii...
Când nopțile ne erau vii ?

Cand privindu-ne, şopteam...
...cât de mult noi ne iubeam ?

-----------------------------

A trecut un timp şi toate,
Parc-au dispărut departe...
Acum noapțile-mi sunt albe,
De suspine şi de dor,
Mâinile nu-mi mai sunt calde,
Inima-mi spune că mor...
Ochii-mi sunt prea trişti să vadă...
Lacrimile stau să cadă..
Pe podea, căci nu mai esti.
Sa le prinzi, ca în poveşti.

Mă întreb, iar în neştiire,
Oare cum mai poť trai...
Oamenii fară iubire ?