S-a închis la Non-Stop

Ce rost mai are, să scriu iar poezii,
Când muzele-mi sunt moarte ?...
Degeaba apar vii,
Că-mi iau iubirea oarbă,
Cu-a mea naivitate
Şi-mi pică-n cap de-ndată
Ceru'-nstelat din noapte.

Ce rost mai are,oare, să suflu peste răni,
Să îngrijesc mereu, de capete încinse ?
Când sufletu' mi-e țăndări, pierdut printre trei căni,
Iar pielea mi-este arsă, de-atingeri prost aprinse...

Ce rost mai are, să cred în basme mii
Şi în poveşti frumoase, descrise de poeți ?...
Când ochii-mi sunt în ceață iar buzele sunt vii,
Tânjind după fantome şi cai verzi pe pereți...

Că de-aş putea, aş şterge tot din minte !
Chiar aş pretinde, că nu a existat !
Dar vezi tu, în piept am strâns cuvinte,
Ce îmi răsună-n versuri, prin pernele din pat.

Şi asta-a fost, eu mă dezic acum !
Că nu mai am putere, nici macăr să mint...
O să-mi înnec amorul şi îl îmbib de fum,
Iar sufletu'-mi ucid,căci nu mai vreau să simt !