Facă-se voia ta...

Dac-aş putea să mi te smulg din minte,
Aş face-o şi acum, necontenit,
Să uit de tot ce-am pus în câteva cuvinte,
Căci nici noaptea trecută n-am dormit.

Dac-aş putea din suflet să te mut,
Aş face-o imediat şi nu te mint,
Să scap de chipul tău, să nu te mai ascult
Să nu mai pot vreodată să te simt.

Dac-aş putea să-ți spun vreodată despre mine,
Ai râde mult probabil, căci mi-ai zis,
Să nu mă-ndrăgostec nicând de tine,
Aşa că m-am pierdut într-un abis.

Şi hoinăresc, uitându-mă-n vitrine,
Habar nu am, pe unde să mai merg,
M-opresc aiurea printre magazine,
Aş vrea să fug, dar nu pot să alerg.

Nu mă mai regăsesc în niciun fel,
Şi nu mai sper să simt ceva intens,
A fost cândva şi ea şi tu şi el,
Dar uite-mă aici, în acest vast non-sens.

Dac-aş putea să te ucid din mine,
Şi să omor tot acest groaznic sentiment,
M-aş otrăvi acum, pe loc, ştii bine,
Şi aş lasa trecut în testament,
Toata iubirea ce s-a creeat prin tine...

Îmi pare rău. Da, poate te-am mințit...

Deşi eu nu am niciun Dumnezeu,
Nu am făcut vreodată rău voit,
Mi-aş arde-n Raiuri, sufletu' de-ateu,
Căci n-am ştiut când m-am îndrăgostit...