Am să-ți mai scriu

Și-mi amintesc cum bine iar te văd,
Prin oameni, râsuri și minciuni,
Nimic nu mă mai ține azi. Prăpăd..
Picuri din ochii mei ai să aduni.

Și-mi amintesc cum ne vedeam cândva,
De parcă timpul nici n-a existat,
Ai fost pentr-o secundă steaua mea,
Și pare că tu totul ai uitat...

Nu știu cum să te țin în ochi,
Și nici măcar nu știu să-ți mai vorbesc,
Să-mi spună-o babă-n poartă de deochi,
Că și ea vede ce mult te iubesc.

Și îmi ziceam adesea, să stau, să nu mai simt,
Să fiu robot, neom, un monstru de ne-atins...
Dar cât mai pot cu sufletul să mint,
Imaginându-mi Iadul ca un Paradis ?...

Mă sting pe zi ce trece când te-aud vorbind,
Și niciodată n-ai să înțelegi,
Că viața asta o trăiesc iubind,
Indiferent de ce o să alegi...

Înșir atâtea versuri,atinse nimicuri,
Și-atâtea rime-alambicate,
Culori îmbrâțișate-n mozaicuri,
Pentru câteva cuvinte moarte...

Mă saturez, văd bine, deși încețoșat,
Pe cerurile mele, altă furtună vine...
Inima în chinurile iadului, astăzi a cedat,
Atât de mult îmi este dor de tine...