Actori pe scena vietii...

In jurul meu...e atata iubire...

Oriunde privesc...
Ochii-mi gasesc sarutari,imbratisari,zambete...
Piticii...uriasii...
Ii vezi mergand de mana...
Aud rasete de pitici...mici...foarte mici...
Aud "joace"...
"Tu esti!...te prind!Arunca mingea!..."
Aud vantul...si el se bucura cand totul este atat de colorat...
Flrile-mi zambesc si ele...
Mi-e dor de flori...
De camp,de stele...
Intr-o noapte am auzit stelele cantand...
Ca niste clopotei...
Fiecare pe vocea ei...
Atat de armonizat...
Si nu intr-o armonie disonanta...nu...
Nu era zgomot...
Era acea armonie,consonata...superba ce iti lasa mintea sa umble oriunde...sa cutreiere atat de profund totul...
Vad frumosul...
Vad totul...ce e frumos...
Atat de pur si linistitor...

Dar cand ma intorc...


In jurul meu...e atata ura...

Atat de mult gri.
Fete umbrite de atatia ani...
Vad camile cu doua cocoase...ce merg,cu greu,catre locul,unde niciodata nu isi gasesc fericirea.
Aud tipete.
Ma opresc sa ascult linistea...
Dar se aud lacrimi cazand,lovind pamantul.
O sa fie o mare a lacrimilor...
Vad copii...
Nu asa cum i-am mai vazut.
Nu colorati.
Oameni...
Atat de cruzi in priviri...
Sau chiar inexpresivi...
Urlete de ajutor...
Minciuni.
Falsitate.
Greu...
Tristete...
Moarte...
Si asa,spectacolul continua,pana se trage cortina...

Dar si viata este o arta in sine...
Iar arta inseamna frumos...
Arta de a trai!...