Spatiu dens

12:00 PM
Uite,ca de exemplu : azi
M-am trezit.
Soarele delicat al diminetii imi dezmierda ochii dar,gandul meu a zburat la tine.
Mi-am amintit ca te-am visat.
Cand a trecut asa repede timpul?Am spus ca incetez.Ieri am spus ca incetez si tot ieri am zis ca o sa fie exact lafel.
Ma gandesc incontinuu cum sa fac sa fiu langa tine,si nu inteleg de ce ma incapatanez sa invat ca nu pe mine ma vrei,ci pe ea...sunt atat de confuza cu tot si toate.

Vreau sa iti spun cateva ganduri,despre noi,de mine...

Nu imi pot atinge nici cea mai mica parte a mintii fara sa imi amintesc de tine.Cat de mult incerc sa te am,cat am incercat sa te am...m-ai ridicat usor cand am cazut,insa si eu am facut asta.Ti-am auzit sentimentele,ti-am simtit gandurile.
Doar ascultandu-te ma linisteam,usor,suav.
Cat de mult imi placea sa ma joc in parul tau...imi placea sa te fac sa razi,sa te stiu fericit. Sa te fac sa zambesti.
Sa te vad zambind.
Oh,ce minunat este sa te fac sa zambesti!
Intr-o zi,petrecusem impreuna mult timp,printre rasete,glume,zambete,ironii...mi-ai zis zambind,tinandu-ma de dupa umar,foarte aproape de tine,in timp ce mergem spre statia de metrou:
"Eu chiar te iubesc!"
Te-am privit: mai ca luminile din ochii-mi caprui vroiau sa lase sa curga pe obraz o picatura de apa sarata.Ti-am raspuns,sarindu-ti in brate,asa cum de obicei faceam...
"Si eu te iubesc,si sa nu uiti asta! Orice ar fi!"
Nu mai vroiam sa plec,as fi stat cu tine,sa ma plimb prin luminile
Bucurestiului nocturn pana dimineata. Tin minte ca asta mi-ai spus si tu.
Si toate astea se intamplau inainte sa o ai pe ea...
Pot sa spun ca in tot acest spatiu dens,imi lipseste privirea ta.
Cum am putut sa ma indragostesc de tine?...m-ai lasat.
Apoi,dupa ce ai inceput sa ai pe cine ti-ai dorit,nici macar gesturile mele cele mai mici nu te mai faceau sa zambesti,sau poate zambeai,in respectul prieteniei pe care noi o avem,daca nu primeai un simplu telefon,din partea ei...nu imi spuneai ca esti trist,desi simteam asta,o vedeam,pentru ca te cunosc...dar imi spuneai ca totul este o oboseala.
Apoi,brusc,telefonul suna,plecai,vorbeai si te intorceai cu cel mai minunat zambet pe buze,cu aerul unui indragostit grabit...iar eu,gandeam cum e asta...ce-ar fi fost daca erai cu mine lafel cum esti cu ea?...dar te-am inteles.Te-ai indragostit,iar eu nu am loc.Mi-e dor sa ne plimbam impreuna,fara nici un tel,pur si simplu sa ne plimbam...agale ori pe Calea Victoriei,ori sa stam la o bere in Gara Lipscani,sa mergem in oricare parc,si sa ne gandim inainte,unde nu am fost impreuna...sa ne prinda ploaia.
Atat de frumos...
Am vrut sa nu iti mai stau prin cai,sa nu ma mai vezi,insa de cate ori m-ai chemat,am venit.
Si chiar te iubesc...
Mi-ai fost muza...ma inspiri,de cate ori te vad...

Mi-e atat de dor de tine...si sentimentul asta mi-e atat de greu sa-l definesc.
Imi lipsesc saruturile tale, zambetul tau, privirea ta, rasul tau, vocea ta...
Totul pare trist, ratacesc fara rost prin locurile prin care ne plimbam amandoi…
Stau,in acelasi local,fumand o tigara,iar in fata mea nu mai esti tu,e doar mintea mea ce-mi lasa imaginatia sa curga...facand sa fi acolo,iar eu sa cred asta...
Orasul imi pare pustiu fara tine si inima imi plange de dorul tau...

Nu stiu sa imi revin...sau poate nu vreau.

Chiar nu te mai am...nu?
12:49 PM