Legile universului meu

Ai vrut să-ți fiu doar omul, fară de-a mea artă,
În două să mă tai, pentr-a-ți fi consoartă...
Nu am putut desparte, trăiri de zi cu zi,
Fără a mă trece prin dragul de " a fi "...

Cum să doreşti din mine... doar omul, nu şi-artistul ?
Atunci nu sunt completă...unde-aş ascunde visul ?
Unde-aş mai merge, purtată lin de vânt ?...
Să plec din mintea ta, aşa din când în când ?!

Se spune că atunci, când un artist iubeşte ,
Moartea pe amandoi, uşor, vă ocoleşte...
Dar cum ai vrea să trăieşti neîncetat,
Dacă pentru tine, el nici n-a existat?

E uşor să mă iubeşti, dacă înțelegi,
Că-n universul meu, există două legi...
SUFLETUL şi MINTEA nu se vor subjuga,
OMUL şi ARTISTUL, nu se vor dezlega.