Iubirea se pedepseşte

M-ai pedepsit mult...mult pentru ceva ce nu am facut
m-am simtit biciuita de fiecare dată când am vorbit.
M-ai pedepsit prin tot, m-ai omorât fără să ai vreo remuşcare  şi poți sta în linişte. Am văzut că ai depus tot efortul necesar să mă omori şi ai aproape ai reuşit. Felicitări !  Mă doare tot. In toată semi- moartea asta şi pedeapsa asta pe care nu mi-am meritat-o.
Pedeapsa asta crudă a ta ...eu nu am meritat-o.
Este ca şi când m-ai fi întins goală pe jos, pe asfalt spunându-mi că o să mă iubeşti iar eu te-am crezut. Însă tu aveai langă tine, la îndemană, orice armă pe o masă.
Începând de la ace la cuțite,la grenade, la pistoale,aveai pe lângă şi  un scaun electric.
Ai început să le testezi pe mine, să vezi cât pot îndura.
Ți-ai dat pe mine tot răul de care ai avut parte în viață şi ...prima oară mi-ai tăiat părul, apoi ai trecut la frunte...ai trecut cu muchia cuțitului peste ea, şi a început să-mi curgă sângele şiroaie .
Pe față parca mi-ai pus ace şi seringi iar ochii i-ai lasat nechinuiți... ca să te uiti fix în ei când mă distrugi şi poate să simţi căința mea, printre lacrimi.

Aşa simt. Cu toate durerile aferente.

Pe buze mi-ai turnat acid, aşa este sigur că nu se mai pot apropia de ale tale...apoi ai trecut la gât unde, de obicei, mă sărutai.
Ai luat o lamă şi ai tăiat, pe de-alungul esofagului. Ai turnat acid şi pe el şi ai pus puțin gaz să ardă mocnit.
Ai trecut la umeri şi la piept.
Pe fiecare umăr mi-ai pus câte o bilă din oțel.  Mare şi grea.
După asta, în piept ai aruncat cu o grenadă...
Ai observat că înca mai respiram.
Ai trecut şi ai ajuns la inimă .
Mi-ai smuls inima care încă-mi bătea...
te-ai uitat în ochii mei şi ai inceput sa o pocnesti cu toata puterea ta.
M-a durut ingrozitor.
Am început să plang. În timp ce lacrimile se îndoiau cu sângele din tâmple, ai aruncat cu inima mea pe jos şi ai călcat peste ea, cu putere.
Cu toată supărarea de care ai avut parte în viață...
Când ai văzut că aproape nu mai bate ai trecut la suflet.
Atunci am deschis ochii mari de spaimă !
L-ai gasit, pentru că ştiai unde este şi l-ai sugrumat.
L-ai aruncat si izbit de toți peretii, apoi ai trecut cu un tanc peste el.
L-ai ars si l-ai facut praf.
Apoi l-ai lasat acolo in nimic.
De la suflet în jos m-ai tăiat şi m-ai aruncat în pubela de gunoi din spate tău. Mâinile mi le-ai legat.
Le-ai lăsat intacte ca să mai pot cânta.
Te-ai uitat la tot şi cu o mare satisfacere ai turnat gaz peste mine .
Bălteam.
Ţi-ai aprins o țigară...ai fumat-o şi ca sa o stingi ai aruncat-o peste mine.
Am luat foc .
M-ai omorat în cel mai crud mod.
Macar, te rog, să trimiți pe cineva să strângă ce a mai rămas din mine.
Cineva care ştie să strângă nimicul.

Dacă ai ştii cum doare nimicul...
E iad.
Adevaratul iad