Pân' la 24 şi 7 luni

Şi totuşi...
Al meu şi al nostru
Pământ m-a făcut să mă-ntorc,
Neîmblânzitul cap ca un monstru
Mă-ndeamnă cu el să mă joc.

De mult îmi zâmbeşte făptura,
Acum mi-a întins şi o mână,
Cum râde Maica Natura,
Cui să-i mai zic " Noapte bună! " ?

Simt frigul,în oase se-afundă,
Fumez o țigară de foi,
Balustrada e rece şi udă,
Eu sunt nimic, d-apăi noi ?

Picioarele nici nu le simt,
De spaimă au înghețat,
Cât oare să mă mai mint ?!
Sunt singurul meu vinovat...

Vântul-mi şuieră-n minte,
De câte momente m-agăț...
Sunt mii şi mii de cuvinte,
Legate-ntr-un singur dezmăț.

Vino,doar ține-mă-n brațe,
Ştiu că eşti Moartea...nu-mi pasă,
Am de la tine chitanțe,
Din scurta mea viață frumoasă.

Vino, doar cu o sărutare,
Ştiu tot ce eşti, nu mi-e frică !
Ia-mi ultima lungă suflare,
Vino,la cer mă ridică!

În vise să ne auzim,
Printr-un cântec sau poate într-un vers,
Apoi când ne reîntâlnim,
Să râdem,ca mai ieri, prin Univers.