Hai c-am râs

Respir din ce în ce mai greu,de oameni mă feresc
Frigul mă ține trează,
Oraşul m-agită să simt că încă mai trăiesc...

Respir din ce în ce mai puțin şi mi se face frică...
Autoconservarea asta nenorocită!
Nu-mi lasă pace să mă declar nefericită.

Mă uit în oglindă şi-mi văd privirea,
E lipsită de lumini.
O pojghiță
Părul e roşu iar cearcănele se tot adâncesc.
Împietresc.

Mă împleticesc în mine, în venele ce stau să explodeze .

Respir vidul şi încep să număr :
10,9,8,7,6,5,4,3,2...
Mă uit peste umăr
şi o văd...
Se apropie încet dar sigur
Cu paşi lenți.
Îmi respiră în ceafă.
Mă încearcă.
Şi brusc mi-am pierdut vocea !
Nici nu pot să țip.
Simt în mine,inima cum strigă
După aer....
             -
Şi-a încolăcit mâinile în jurul gâtului meu.
E agățată şi strânge ca un şarpe.
Plec cât mai departe...
Râde de mine ,propria mea moarte.