Despre veverițe suferinde

Mă doare stomacul şi cumva cred că e de la guma de mestecat şi lipsa mâncării.
Azi arunc tot ce am inutil prin casă,
De la haine la mici prostioare adunate în ani şi ani de zile.
Azi mă ucid şi-mi dau voie să respir.
Puțin câte puțin.
Despre ce e vorba ?
Despre multe, despre cum uneori mi-e greu, alteori mi-e şi mai greu.
Despre cum o ard tristă pe facebook şi râd în afara lui sau despre cum mă doare fix în inimă sau la 100 de km în fața ei.

Despre :
A fost odată, ca prin basme
O veveriță.
Ei bine, veverița asta râdea tot timpul. Nu se ştia exact de ce : dacă era drogată sau pur şi simplu fericită şi pentru că râdea tot timpul, animalele o credeau dusă cu pluta.
Bai şi cânta !  Cânta a dracu' veverița asta, toată ziua şi toată noaptea.
Şi dansa şi era un fel de entertainer al junglei.

"-  de ce veverița are coada la spate ?
- Pentru că-n față stă ea "
" hahaah hihihi "

Ceva de vis.
Ei, ce tot vreau eu cu veverița asta ?! Vreau să vă spun, copii, că restul animalelor urbane, care se credeau domesticite, o nenorociseră pe veverița noastră de creieri, a devenit o veveră tristă şi a mai tot  încasat ea ceva timp dar până când :  i-au taiat coada !
Ptiuuu !! ...Ale dracu' animale !
Nu ştiau că dacă veverița-şi pierde coada, mare blestem ce cade, tot asupra ei ???!
Ca Marele Urs, ce zice ?
Porunca nr 13 : n-ai coadă , n-ai paradă !
Apăi după ce i-au tăiat coada stuffoasă, veverița noastră, de mare tristețe ce a a avut s-a metamorfizat într-un mare veverotam. Blestemul s-a adeverit !!
Era acum o veverotamă. O veverotamă de treabă, vai morții ei de tristă.
Reptilele râdeau cu gura până la solzi că lor le creşte altă coadă dar la veverotamă nu crestea şi era fără coadă.
Bai a dracu' viața asta, dar ce credeți ?

Şi-a pus veverotama extensii la coadă şi a devenit un fel de două feluri.
Ştii ce zic ?!
Mai lasă-mă în coada mea şi dă-mi un shot de tequila şi unul de B52.

Repetir !

Mi-e somn.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bravo...Ai si tu smartFöhn ..

Bioritmul eronat / i'm awake

arta te reflecta