Orbesc

Mai ştii ? era Septembrie...
Am vorbit nopți la rând
Despre tot ce ne-nconjoară.
Mai ştii când ne-am văzut întâia oară ?
Erai acolo, la metrou,râzând
Mă aşteptai cu brațele încrucişate,
Fumând.
Mai ştii că purtam o bluză neagră,o geaca de blugi şi o fusta lungă ?
Şi pe bluza îmi scria...
" mă joc cu mintea ta "...
Nu a fost intența mea,
Dar mi-ai plăcut...
Aparent,
Totul a pornit se la un simplu "send",
Al meu.
Şi te-am iubit,
Atât de mult,încât,
De prea multă iubire am murit ...
Încet-încet,precum o floare,
M-am ofilit,din lipsa mea tine,
Din lipsa mea de soare...
În care,eu te-am regăsit.
La început,mi-ai aruncat cu raze,
Mici şi mari, făcându-mă să cresc,
Să urc la tine-n minte
Cu două-trei cuvinte...
Doar poate îți ceream
Mult prea multă viață...
De dorul tău,orbesc...
Erai prea cald, prea arzător,
Şi te depărtai, tu,corp ceresc !
Iar eu am început să m-ofilesc...
Şi încet-încet să mor.

..........................................................

... uite-mă, aici
acum întinsă în coşciug...
Te văd în fața mea
Şi mai aud o vioară...
Secundă cu secundă,
Nimicul mă doboară,
Nimicul mă scufundă...
Într-un abis,
Ce nu îmi seamănă deloc a Paradis...
Încă o petală izbită de pământ...
Jelesc...
Căci rar trăiesc,
Fără iubirea mea de omenesc...
Tu nu mai eşti şi îmi doresc
să mor...
de tine,dragul meu,
îmi este foarte dor...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bravo...Ai si tu smartFöhn ..

Bioritmul eronat / i'm awake

arta te reflecta