De-a dragostea

Mă gândesc cât mi-aş fi dorit să mă săruți...
Să fie imposibil?
...te caut în materie...
Oamenii sunt muți,
Nu simt nici măcar plăcere...
Să te găsesc şi să mă mint
Că nu exişti ?
Oare-o să mă uiți ?
Poate nici nu te-am găsit...
Dar, simt destul de clar cât
M-am îndrăgostit.
Aud melodii pe care ți le cântam,
cu ochii semi-deschişi,
Privind pe geam...
dar zâmbind întruna,
Iar tu într-o fracțiune de secundă,
mi-ai sărutat mâna.
Atunci, inima mea a zis să se-agite puțin,
Şi nu ştiam cum s-o mai alin...
Făcea o foarte mare gălăgie
Şi m-am trezit subit din inerție...
Era special, poate pentru mine.
Dar am râs mult
Cu tine.
Cine ar putea să creadă, că mintea mea-i blocată,
într-o seară de iarnă, la o bere nefiltrată.
La câteva atingeri efemere,
La alte două pahare cu bere,
La faptul că mai ai pe aici,
O jumătate de țigară...
Şi nici nu o arunc,
Nici nu o fac scrum.

Cine-ar mai putea să mai simtă aşa :
I-aş da cadou, toată viața mea !