Din greşeală

M-ai sunat...
Când ți-am auzit vocea,
Inima mi-a stat
Pentr-o secundă sau poate mai mult,
Mi-era frică să te mai ascult...
Am simțit durerea-n piept
Şi sufletul cum a ieşit
încet
Din mine,
Aproape nesfârşit
De dureros,spre tine
Şi atât de incert.
Crede-mă,am încercat
să opresc
Din glas
Un tremurat...
Să nu mă simți că te iubesc,
Şi că tânjesc melodic
După sărutul tău demonic.
După atingeri,
Lumânări,
Stingeri
Din noi.
Dar cum să-mi fie...
Daca sunt mai moartă decât vie ?...
Şi am zis că nu-ți mai scriu nicio poezie !!