Cer gri,si dor de nisip.



Undeva in adancul mintii mele,strajuieste marea.
Acelasi dor de mare il am in fiecare iarna.Sunt purtata de valurile ei,de cand ma stiu...iar sentimentul de betie,ce-ti atarna dorintele de a sta pur si simplu sa asculti muzica ce ti-o reda,marea.
La mare simt ca am toata puterea sa iubesc orice...

Niciodata nu mi-a fost atat de dor de altcineva,decat de mare...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Bravo...Ai si tu smartFöhn ..

Bioritmul eronat / i'm awake

arta te reflecta