Primul fulg de nea.



Ma uit in jos.
E-atat de negru!
Si-n jurul meu
E-atat de negru
Ca nu-mi pot imagina o culoare mai apasatoare,
Mai profunda, care sa ma inghita
Asa cum ma inghite negrul.

Cad.
Sunt usor
Si cad cu rabdare
Si mult.
In negru.
Singur, cad inspre
Intinderi necunoscute
Si reci.

Nu ma opresc.
Caci de m-as opri
As sta suspendat
Intr-o mare neagra,
Singur si rece.
Si atunci, s-ar opri si timpul.
Nu as mai putea gasi
Alinare.

Sunt nimic.
Si nu am
Nimic.
Mi-e teama
Si nu ma opresc.
Dispar.
Ma sting.
Am fost nimic.

                                                                                           Ana Nedelcu
                                                                                        Februarie 2009.
                                                                                                

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Consexiune

Bioritmul eronat / i'm awake

Am fost odată ca niciodată