In toate partile,ma izbesc.
Uite-te la mine,putin...
Tu,tu,si tu...
Am trei oameni in viata mea,pe care i-am iubit si ii iubesc.
Hai doi,de "tu" poate sunt doar indragostita.( inca sper sa fie atat,pentru ca tu nu vezi in mine )
Mi-am amintit in schimb de tine...minune,filosofie,de tine mi-am amintit,asa cum obisnuiam sa impartasim niste stari mai mult decat vaste. De noi,impreuna,cand traiam,precum bine ai zis,niste momente frumoase fara a ne atinge.Chiar si cu tine as fugi in lume,departe,insa sunt atat de tinuta in lanturi aici,incat nu-mi dau seama,cum sa scap de ele.Vreau sa te vad,sa-mi demonstrez daca este cum ar trebui sa fie,vreau sa vin la tine.
Mi-am interzis pe vremuri sa ma gandesc la noi.
Iar,in schimb...
Tu,ce ma stii,si-mi esti atat de rece,cum nu-mi erai la inceput,o sa te vad azi...cumva,o sa stau cu tine,cum pot,nu stiu ce sa fac cu noi.
As vrea si n-as vrea,as vrea sa fim cumva,iar tu nu stiu ce vrei,ai intrat in panica,asa cum am intrat si eu. Daca o sa fie rau?! si ne ducem in parti diferite,cum deja am inceput,dar inca mai avem cateva intersectii,iar dupa ce s-or termina acele intersectii? ce facem? ne intalnim abia la capatul lumii?
Doamne,in care nu stiu sa cred, Doamne, cum se traieste viata ?
Era atat de bine cat eram noi,impreuna,asa,si nu ne pasa,dar te miri cum se sting unele lucruri,imi doresc sa mai pot purta simboluri si totusi,nu vad sensul.
Si e rau,ma sperie sa fiu asa cu tine,cum sa facem?
De tine...nu zic,incep sa ma obisnuiesc fara a ma iubi.Si totusi,cand stam impreuna imi dau seama,ca imi place si caut sa fac ceva,sa-ti placa si tie,dar,nu mai vreau sa caut,unii spun ca daca e menit sa fie,va fi.
Iar altii,nu zic nimic,acum putin timp,as fi fost in stare sa las totul,pentru tine,ce sentimente aprige de moment,parca sunt oarba sa nu vad ca pentru mine nu e un loc deosebit.
Scriu
Scriu mult pentru ca am nevoie sa vorbesc,sa dau afara totul,sa-mi clarific cumva mintile,sa ies din umbra asta,nu-mi da pace,nu-mi da nimic pace,si incep sa ma gandesc sincer la moartea sentimentelor mele,desi pentru oameni sa ma schimb eu ca om,ar fi atat de pacat,lumea daca m-ar pierde ar fi,rau..
Mi-e frig,si mai mult sufleteste,si poate ca din cauza iernii,agraveaza.
Poate intotdeauna iarna o sa-mi fie rau,sau poate nu...dar insemnatatea ei pentru mine,este durabila.
Relatia mea cu tine(cel de mai demult din copilarie) a inceput iarna,apoi,relatia cu primul tu,a inceput iarna pe ninsoare,la prima ninsoare,relatia cu cel de-al doilea Tu,a inceput iarna cu ceai,iar...relatia asta ciudata cu tine,de care m-am indragostit nebuneste,tot iarna si-a avut inceputul.
Poate ca este mult prea devreme,poate ca,eu cumva nascandu-ma primavara,trebuie sa incep lucrurile primavara,sau vara...poate iarna e prea rece pentru mine...poate totul e ciudat pentru mine.
Relatia mea cu moartea,a inceput iarna.
dar,acum,nu stiu cum sa le iau si de unde.
pe toate,si vad ca nu mai esti pe net,si ma gandesc " pe bune? oricum nu-i pasa"
Si asa este,nu e pentru mine. Dar macar am amintirile frumoase.
Si totusi,ce sa fac ?!
Tu,tu,si tu...
Am trei oameni in viata mea,pe care i-am iubit si ii iubesc.
Hai doi,de "tu" poate sunt doar indragostita.( inca sper sa fie atat,pentru ca tu nu vezi in mine )
Mi-am amintit in schimb de tine...minune,filosofie,de tine mi-am amintit,asa cum obisnuiam sa impartasim niste stari mai mult decat vaste. De noi,impreuna,cand traiam,precum bine ai zis,niste momente frumoase fara a ne atinge.Chiar si cu tine as fugi in lume,departe,insa sunt atat de tinuta in lanturi aici,incat nu-mi dau seama,cum sa scap de ele.Vreau sa te vad,sa-mi demonstrez daca este cum ar trebui sa fie,vreau sa vin la tine.
Mi-am interzis pe vremuri sa ma gandesc la noi.
Iar,in schimb...
Tu,ce ma stii,si-mi esti atat de rece,cum nu-mi erai la inceput,o sa te vad azi...cumva,o sa stau cu tine,cum pot,nu stiu ce sa fac cu noi.
As vrea si n-as vrea,as vrea sa fim cumva,iar tu nu stiu ce vrei,ai intrat in panica,asa cum am intrat si eu. Daca o sa fie rau?! si ne ducem in parti diferite,cum deja am inceput,dar inca mai avem cateva intersectii,iar dupa ce s-or termina acele intersectii? ce facem? ne intalnim abia la capatul lumii?
Doamne,in care nu stiu sa cred, Doamne, cum se traieste viata ?
Era atat de bine cat eram noi,impreuna,asa,si nu ne pasa,dar te miri cum se sting unele lucruri,imi doresc sa mai pot purta simboluri si totusi,nu vad sensul.
Si e rau,ma sperie sa fiu asa cu tine,cum sa facem?
De tine...nu zic,incep sa ma obisnuiesc fara a ma iubi.Si totusi,cand stam impreuna imi dau seama,ca imi place si caut sa fac ceva,sa-ti placa si tie,dar,nu mai vreau sa caut,unii spun ca daca e menit sa fie,va fi.
Iar altii,nu zic nimic,acum putin timp,as fi fost in stare sa las totul,pentru tine,ce sentimente aprige de moment,parca sunt oarba sa nu vad ca pentru mine nu e un loc deosebit.
Scriu
Scriu mult pentru ca am nevoie sa vorbesc,sa dau afara totul,sa-mi clarific cumva mintile,sa ies din umbra asta,nu-mi da pace,nu-mi da nimic pace,si incep sa ma gandesc sincer la moartea sentimentelor mele,desi pentru oameni sa ma schimb eu ca om,ar fi atat de pacat,lumea daca m-ar pierde ar fi,rau..
Mi-e frig,si mai mult sufleteste,si poate ca din cauza iernii,agraveaza.
Poate intotdeauna iarna o sa-mi fie rau,sau poate nu...dar insemnatatea ei pentru mine,este durabila.
Relatia mea cu tine(cel de mai demult din copilarie) a inceput iarna,apoi,relatia cu primul tu,a inceput iarna pe ninsoare,la prima ninsoare,relatia cu cel de-al doilea Tu,a inceput iarna cu ceai,iar...relatia asta ciudata cu tine,de care m-am indragostit nebuneste,tot iarna si-a avut inceputul.
Poate ca este mult prea devreme,poate ca,eu cumva nascandu-ma primavara,trebuie sa incep lucrurile primavara,sau vara...poate iarna e prea rece pentru mine...poate totul e ciudat pentru mine.
Relatia mea cu moartea,a inceput iarna.
dar,acum,nu stiu cum sa le iau si de unde.
pe toate,si vad ca nu mai esti pe net,si ma gandesc " pe bune? oricum nu-i pasa"
Si asa este,nu e pentru mine. Dar macar am amintirile frumoase.
Si totusi,ce sa fac ?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu