vineri, 8 iulie 2016

Nu am chei dar am wifi


De peste drumuri mă aleg, După o zi sau două , departe de casa-mi părintească în care oricun nu stau prea mult. Ah, un paiangăn. Cer prea mult să nu-mi fi uitat cheile ? Măcar am un wifi decent. În fiecare zi, de fiecare dată când ies sau intru în bloc, vecinul,domnul B. de la etajul 1 se uită pe geam şi parcă m-ar judeca. Nici nu ştiu totuşi dacă vede că sunt eu. E primul vecin cu care m-am certat. Adică, de fapt, m-a certat din prima zi în care ne-am mutat aici. Alergam cu nişte copii pe scară şi ei au luat liftul iar eu, am ramas pe scări, el a ieşit ca un uriaş,mi-a pus mâna în păr şi m-a ridicat, țipând la mine, cu nişte dinți înfuriați şi cu ochii negrii de răutate, nu mai atingeam cu picioarele pământul. Singurul lucru pe care am putut să îl zic a fost " eu sunt de la 2". M-a aruncat pe jos şi m-a trimis acasă. M-am dus plângând...nu m-a luat nimeni în serios,poate credeau că exageram. Ani de zile mi-a fost frică să cobor din bloc si luam liful, doar ca să nu mă întâlnesc cu domnul B. Chiar şi acum se mai fac glume cu " ştii cum ai zis atunci? eu sunt de la 2 ? Haha " . Într-adevăr, râd şi eu, că...ce să fac ?! Frumos bloc. Păcat că e cam întunecat. Ah, stai ca se aude uşa de la etajul 1.
MEH !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu