Apropo de Sinucidere

Cand eu am vrut să mă sinucid , după ce am ajuns în spital ,o tipă , doctor , mi-a zis așa  :
 " eu nu vă înțeleg de ce faceți asta, de ce luați supradoze de pastile , în primul rând nici nu știți ce să luați "

Atunci îmi venea clar să-mi smulg perfuzia din venă și să i-o bag în ochi , însă cred că riscam să mă lege de pat .

De fiecare dată când angajații spitalului auzeau că eu sunt fata aia de pe palier cu  " sinuciderea " , râdeau și intrau în salon cu niște rânjete tâmpe pe față.

Așa este, profesionist și deloc de ajutor .
Am plâns prin spital în nopțile alea.
Toată postarea asta se leagă de faptul că am terminat primul sezon din " 13 reasons why " , care se leagă de  o adolescentă care s-a sinucis . Mi-a amintit de tentativa mea de suicid .

Oare chiar să fie vârsta critică ?

Nu, este vorba de oamenii din jur .
Am observat că am urmat toși pașii unui suicid corect .
Am gândit acțiunea cu mult timp înainte , într-un document scris pe un laptop vechi , în care menționam că nu pot să mă gândesc la nimic în afara morții .
L-au găsit ai mei , l-au citit și s-au supărat , țin minte asta. Ba chiar , susțineau că este o glumă .
Sinuciderea mea s-a materializat la ceva mai mult timp ,  după primul document scris , unde , țin minte că era un an deloc favorabil mie .

După cum spuneam , am urmat toți pașii afereți unui suicid corect executat .
Înainte de a mă îndopa cu pastile , am lăsat scris , virtual ,  un bilet de adio . pe acest blog .
L-aș fi scris și de mână, dar cred că era mult prea palpabil .

Mă uit acum , în jurul meu, oamenii încă privesc râzând acest act nemilos, acest strigăt de ajutor . Evită discuțiile despre asta , ba chiar te vad dilit .
Au trecut mai mulți ani de atunci , însă amintirile și tot vuietul din capul meu , îmi sunt clare ca ziua și acum .

Mereu amintesc că după o tentativă de suicid ce nu reușește , repercursiunile din minte sunt mult mai mari și destul de dure . Mi-am promis că o să spun această poveste . A mea . Am făcut chiar și un text, menit să fie o piesă de teatru .

Surmenarea , continua luptă cu tine , și multe altele duc la un suicid .
Oricum, cumva trebuie să găsești o cale să nu te simți singur și abandonat .

Noi, ființe sociale , suntem meniți singurătății . Cel puțin , unii din noi .
În zilele noastre, confidentul e cel mai greu de găsit .
Cel puțin pentru mine , însă recunosc că terapia face bine .
Ah, da, scuzați , terapia este un subiect tabu .
Fără să-mi dau seama , am început să scriu iar despre greutățile care mă apasă .

Săracu' Chis Cornell , cine știe ce-o fi fost și cu el ...be good out there.

pe geam îmi bâzâie o cioară ,
iar eu tre' să pun mâna pe vioară .