Disensiune

De-o săptămână mă trezesc confuză
Şi atât de singură mă simt,
Încât aş vrea sa mă transform intr-o meduză,
Să nu îmi mai doresc vreodata vreun alint.

De-o săptămână,sub piept îmi simt un gol,
Şi-mi doare în tot corpul...ce ironic!
Torn mult tutun şi-l umplu cu alcool,
Să pot cânta pe-un instrument monodic.

Amplificam din simțuri să ascult,
Să te privesc în ochii tăi cei vii,
Habar nu ai,Satană, ce-ai facut,
Şi niciodată, cred că nu vei ştii.

Poate într-o zi sau noapte,habar n-am,
Nu o să mai fim în astă disensiune,
Acum arunc tot ce-am avut, pe geam,
Şi-aştept să se înâmple o minune.

Am renunțat să mai tânjesc la noi,
Dacă tot ce am trăit a fost ficțiune,
Mă duc la mine-acasă, înapoi,
Să mă transpun în altă dimnensiune.

.