Nu am chef azi.



Pai,dupa ziua de ieri,a venit ziua de azi.
Cat dramatism in dragoste,ce urat,ce teatru,ce tacere!
Acum spun,impunandu-mi asta " ce a fost a fost,ce este,este,si ce pierzi,pierzi ". Adica,totul a inceput asa : M-am trezit,dupa un timp indelungat unde am am adormit cu greu,uitandu-ma pe pereti si numarand stelele,dupa ce am pus intr-o cutie,lucrurile ce imi amintesc de tine,poze,cd-uri,si dupa ce am strans lucrurile ce imi aminteau de ceilalti ( nu pot sa le vad un timp,langa mine ).
Acum ajuns sa spun ca ma bucur,dar de fapt am o urma de tristete,o rana...poate.Dar zambesc,fiindca mereu am zambit.
A trebuit sa pun punct.
Dimineata asta,m-am trezit,soarele stralucea.
Nu imi amintesc sa fi stralucit prea mult in ultimul timp.
Chiar si ieri,cand ne-am intalnit,a plouat.Cand ne-am despartit,soarele privea dintre nori,raze cadeau pe poiana.
Se revarsau peste mine.
Tu ai plecat,nu ne-am imbratisat si nici nu m-ai sarutat.
Doar un zambet..
Dar asa e,chiar si in filme este asa.
Da,da...
Asa este.
Iar azi,e soare,trebuie sa zambesc,macar pentru el.
Timpul o sa spuna totul...
E vara...si vreau sa ma indragostesc!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Apropo de Sinucidere

Depresia și Primele mele 103 de motive ca să nu mă sinucid

Scrisoare de ramas bun