Ceata prin Bach. inca toamna

Atat de bine se imbina cautarea mea,cu Bach,si privelistea din camera mea,prin ceata densa a dimineatii.Ma uit in urma.
Am incercat sa nu ma mai uit.Un timp am reusit...Iar acum ma gasesc,privind spre trecut.De ce?!...
Pentru ca sunt in acelasi loc,unde s-au petrecut atatea,de-a lungul anilor.Trebuie sa plec,sa plec undeva departe,sa nu mai am de ce sa imi amintesc,sa vad spre viitor...de la pamantul pe care calc,pana la aerul pe care il respir,simt ca trebuie sa fie totul,ceva diferit,ca sa pot merge mai departe.Sa pot ajunge undeva,unde nu am mai fost,undeva unde nimic nu ma face sa imi amintesc ceva.
Sa fiu schimbata.
Ma pierd,usor usor,in ceata mintii mele...abur de cafea neagra se raspandeste in camera,ma incalzeste.