joi, 3 martie 2011

Cristalin


Stand in sala de studiu,m-am uitat pe geam.
Ningea.
Mi-am strans lucrurile in graba,mi-am luat vioara in spate si parca niciodata nu m-am bucurat mai mult de ninsoarea de afara,cum m-am bucurat azi si cum inca o fac.
Cand ninge eu iubesc,iar iubirea mea poti sa o masori in numarul fulgilor de zapada.
Zambesc.
Atatia cad peste Bucuresti.si peste mine,si peste tine...si peste noi.
Danseaza,pot sa jur ca danseaza,se rotesc,se joaca...zambesc.
I-am lasat sa se aseze pe mine,am mers atat de incet zambind dar,oamenii din jurul meu,fiind prea ingandurati sa se bucure de joaca ninsorii,nu zambeau...Dar,am mers atat de incet,am vrut sa ii las sa ma iubeasca,sa ii simt cum zambesc.
Vroiam atat de mult sa te simt pe tine,incat ti-am zis ca te iubesc,asa cum iti spun,poate de multe dati.
In minte-aveam doar privirea ta,ochii-ti-i asociam cu jocul dintre luminile orasului si fulgi.Iar totul in sine,cu zambetul tau.
Ma inconjurau...te simteam.


Si acum stii,de ce zambeam.
Tu!..centrul Universului meu.Faci sa se miste Soarele si celelalte stele.Si fulgii de zapada!
Te iubesc!


[ Omul meu de Zapada,reinvie!
De fapt el a fost viu mereu,in mine...
dar chiar si el zambeste! Poate ca iarna asta,este si a lui.
Poate ca iarna chiar nu vrea pe cineva mai rece decat ea insasi,si a facut asta,ca sa-mi dau seama ca si eu sunt om,si chiar si Omul de Zapada e OM! ]

P.S. esti fermecator printre fulgii de zapada.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu