joi, 28 iulie 2011

Je ne regrette rien.



Azi mi s-a facut dor de Paris...
Imi amintesc ca ma plimbam pe strazile Parisului,intortocheata de atata lume,de agitatia de oras,dar spre deosebire de alte orase,agitatia asta era eleganta.Ma uitam adesea la cuplurile de pe strada,erau multe,in comparatie cu mine,care eram una singura.
Eram una singura,printre atata lume,atatea fete necunoscute,si cunoscute in acelasi timp,printre atatia turisti,printre atatia si atatia,si totusi ma simteam singura.

Mereu mi-am imaginat ca francezii au un mod aparte de a iubi.

Pe Aubert mi-l amintesc,si inca foarte bine.
Destul de inalt,cu ochii de un verde foarte intens,si cu parul putin mai lung si saten inchis.
Stateam singura pe iarba,sprijinita de cutia viorii,undeva langa Sena,iar in spatele meu era Turnul Eiffel.
...soarele batea spre seara,iar de langa Eiffel,era caruselul cu acei caluti,frumos stilizati,inconjurati de o ameteala invartita in muzica frantuzeasca veche.El s-a asezat destul de aproape de mine,si am facut un schimb de priviri,apoi ne-am zambit reciproc.M-a abordat destul de usor,am mers cu el la hotelul unde stateam,mi-am schimbat hainele,si am iesit la un pahar de vin.Un vin rosu,in restauranul "L'Arôme" ,undeva pe strada Saint-Philippe du Roule,relativ aproape de Champs Élysées.Am stat de vorba mult cu el,in seara aceea,mi-a zambit aproape tot timpul.Mai erau momente in care ma privea,fara a scoate o vorba.Pe aproape de miezul noptii,ne-am gandit sa mergem,sa ne plimbam,sa-mi arate Parisul,noaptea.Mi-a luat mana si a asezat-o in asa fel,incat am mers "brat la brat".Parea un romantic incurabil,nu i-a luat mai mult de doua ore sa ma faca sa vreau sa ii urmaresc fiecare miscare,sa rosesc uitandu-ma la zambetul lui.Incepuse sa vorbeasca foarte repede,incat atentia mea trebuia sa fie distribuita,sa mai prind cate-un cuvant,doua.Eram putin ametita,de tot si toate,incat parca intelegeam aproape tot ce imi spunea.Am ajuns inapoi,aproape de ora unsprezece in fata turnului Eiffel,si intr-un moment,m-a luat in brate,si a inceput sa danseze cu mine,pe o muzica pe care numai noi o auzeam.Apoi s-a oprit,s-a uitat in ochii mei,mi-a zis sa inchid ochii,cu o voce foarte calma,destul de joasa,dar perfecta incat sa ma tina acolo... .Intorcandu-ma,vad cum Turnul Eiffel,se aprinsese.Era minunat! In acelasi moment mi-a luat fata intre maini,zambind usor si-a fixat ochii intr-ai mei,si privindu-ma,m-a sarutat iar in timp ce ochii-i verzi picurau mi-a soptit raspicat : "Je t'aime!".

~Desi,nu i-am raspuns...a fost o seara si o noapte in care am vazut,am simtit,am avut acel ceva ce mi-l dorisem.Am invatat ca pot iubi pentru scurt timp.Caci o data cu urmatoarea zi,totul a fost precum un vis,dar un vis real.Inca ma gandeam,mergand in zorii zilei,agale spre hotel,daca a fost adevarat,sau daca doar am trait un vis.Si chiar de era un vis,eram lafel de visatoare precum sunt si acum.~



Cateodata imi dau seama...
.ca e bine sa ma avant...
.ca atunci cand m-am pierdut,eu aceea ce am fost prea putin transparenta cu mine,am pierdut mult.
.Ca desi,doare tot ce ma loveste,nimic nu doare mai rau decat este.
.Ca vreau sa fiu departe.Si vreau sa fiu cu tine...
.Ca imi doresc sa fiu inapoi in Paris.
.ca tot ce am mai de pret,imi sunt amintirile.fie bune,fie rele...
.Ca varsand aceste lacrimi,ma eliberez de cateva lucruri.
. ...fiindca tie iti pot raspunde : " Je t'aime aussi,mon amour! "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu