Mi se intampla uneori sa nu-mi gasesc scarile pe care sa urc,iar uitandu-ma in jos nu le vad nici pe cele de coborare. Practic stau atarnata in picioare pe o scara. Poate e confortabil,doar la gandul ca nu am cazut.sau poate ca e scara mea. In fine,uneori incerc sa o construiesc. Imi reuseste,dar alteori nu . In general gandurile-mi fug in zeci de mii de parti si ma deranjeaza faptul ca-mi pun prea multe intrebari. E rau,groaznic uneori chiar groaznic de frumos,si alteori nu pot sa adorm. Tot ce scriu acum,incerc sa scriu cu ochii inchisi. cunosc prea bine tastatura,si cand cred ca am gresit,deschid ochii si ii inchid apoi. Trec zilele pe langa mine,si aproape am impresia ca stau,ca ma ingrop in amintiri ce vin precum valurile pe tarm,cand marea este foarte agitata. Mai in fiecare seara ma doare capul,iar gandul de ziua de maine incepe,ma sperie,desi nu o constientizez. As vrea sa tin timpul in loc,sau sa-l dau inapoi,sa repar ce gresesc. Am tendita sa uit. Am ...