Alo,esti bine ?!

" Alo,cum esti ? "
" Bine,cu concerte,spectacole,surmenata putin,dar ma descurc ,hehe,tu ?"
"Bine, si eu ocupat/a,dar nu cu profesia te intreb,asa cu corasonu' ,hahaa "
"Ah,cum sa fie? bine,iti dai seama,mi-e putin dor"
"Da, e normal, un timp,dar ma bucur ca esti bine"
"Da,pai nu sunt eu ?! "

Ma mint,
si ii mint pe toti ca sunt bine fara noi.
Habar n-am de ce...poate de frica de a nu ma crede cineva mai putin puternica.
Poate pentru a nu-ti da satisfactie.
Uneori imi doresc doar sa te vad...am stat ore in sir pe banca aia,sperand ca poate o sa apari,pur si simplu si o sa te vad.
Nu am putut sa scriu nimic si nici macar sa spun.
Inca ma astept sa suni,sa ma intrebi daca sunt bine...

Imi dau seama si eu...ca nu prea stiu sa dorm singura.
Poate e ciudat,insa patul e prea mare pentru mine...imi trebuie un pat de o persoana, irosesc atat de mult spatiu,pentru nimeni si nimic.

A trecut ceva timp,si totusi nu stiu cand.
Putin sau mult,fara tine nu stiu cum e,ma adaptez doar.

Nu mi-e dor de tine cum esti.
Mi-e dor de cum eram noi.

Ma mint ca sunt bine,desi am inceput sa spun celorlalti ca m-a apucat dorul.

Nici macar cu el nu mai merge,e plecat si cand e aici,e ca si cum...sunt atat de neajutorata..ca simt nevoia de afectiune.
Sunt om si nu e bine.
Sunt un om singur inconjurat de atata lume.
Sunt un om atat de sensibil si plang mult.
O iau razna uneori.
Sunt un om.
Sunt un om care a plecat,desi habar nu avea sa faca asta...
Sunt un om care nu se mai recunoaste cand se uita in oglinda..
Sunt un om care plange,iar.
Mi-e dor de tine.
Uneori vreau sa te sun cu numar ascuns,sa-ti aud vocea.
Stiu ca esti cu ea,si ma prefac,,,doar ca nu-mi pasa.
Ma sfasie ca sunt singura.
Si ma abtin sa plang pentru tine.
Nu am cui sa-i spun,si cui ii zic...ma crede fraiera,sau ii e mila de mine.
Am nevoie de uman,de apropiere,am nevoie sa simt.
Mi-e dor de tine !
Si plang.
Recunosc.
Plang.
Iar tu nu esti aici sa ma iei in brate.
Nu mai esti.
Nu e nimeni.
Sunt atat de singura.
Am dat de ceea ce imi era frica ,de fapt..
Nu era intunericul, era singuratatea.

Acum inteleg,daca eram cu tine,sau cu oricine,nu imi era frica de intuneric.
De fapt imi e frica de singuratate.
Nu mai vreau sa fac nimic.
Nu mai vreau sa joc sau sa cant..
Nu mai pot sa fac nimic...vreau doar sa stau si sa zac,sa jelesc tot ce a fost si ce-a murit din mine.
Nimeni nu-mi da timpul asta,nu-mi lasa sufletul sa se jeleasca si sa planga.

Mi-e rau si plang,dar de teama ma opresc.
Mi-e greu.
Nu stiu sa mor asa.
Ma afecteaza tot,absolut tot.
Scriu ca si cum as fi o copila idioata de 13 ani.
Dar,jur ca stiu sa iubesc,si nimeni o sa o mai faca asa.
Ma doare in piept.
Mi-ai zis ca e normal sa te doara acolo cand suferi.
Am adunat atata durere,incat rabufnesc si nu mai gasesc loc sa ma opresc.
Mi-e frica sa plang asa,pentru ca nu ma mai opresc.
Mi-e frica fara tine,oricine.
Nu vreau sa joc.
Nu mai vreau sa mint pe nimeni ca sunt " ok " si  nu mor incet-incet.
Imi ia toata puterea,si evit sa ma gandesc,pentru ca mi-e rau si merg pe strada si nu vad nimic,nu vad unde merg.
Sunt mai oarba,mai ales acum cand s-a luminat.
Este atat de adevarat.
Normal,suferi din dragoste, o sa ziceti "toti am trecut prin asta"
Putin imi pasa,nu e lafel,nimeni nu e lafel.
Nu pot sa cant.
Am crezut ca daca-mi vad marea,o sa ma linistesc. Nu a fost asa. Deloc.
Vreau sa ma trezesc si sa fiu bine,si vreau si nu-mi iese. Ma trezesc simtindu-ma singura,ma urc intr-un taxi,doar sa nu ma vada nimeni cat de singura sunt.
Fug la repetitii,la cursuri,poate examene,nici eu nu mai stiu.
Ma agat de orice concert,ca sa plec si sa uit.
Dar,nu mai pot.
Mor,si mor si mor,atat de incet si atat de sadic,incat ma sfasie cu tot ce am.
Vad cum ma dispersez si sparg in mii de prafuri din cioburi mici.
Nu mai pot sa ma refac.
Nu ma poate ajuta nimeni.
Nu vad cum.
Nu sunt pretentioasa,vreau doar iubire...precum dau.
Habar nu am sa mai scriu.
Mi-e dor.
Ma dor
Dor
si Mor .
atat.

te rog,suna la o ambulanta.