Muziciana

Uneori mi-as fi dorit sa fiu frumoasa, Sa ma doresti, asa cum vad in filme, La televizor, acasa. Mi-as fi dorit sa fiu cumva , perfectă, Sa ma doresti, asa cum citesc in cartile, Ce le car in poşetă. Mi-as fi dorit sa fiu zeiță,sa ard in mintea ta, Si poate sa ma vezi Sa ma doresti cu totul , exact asa. Dar, nu sunt  niciuna dintre cele de mai sus Sunt doar o femeie ce se stinge. M-am dus Iar Pe pernă, în patul de-acasa. Să plâng, să tac,  sa nu ma simt frumoasa. Să mă întrebi de ce, s-adormi. Eu tac. Eu plang. Eu nu-s Nimic din ce-mi doream mai sus.

Dragul meu, " da, sunt suparata, dar probabil o sa-mi treaca foarte repede. Te rog,sa ai grija ca Ion sa  ajunga intr-o casa iubitoare si sa fie mai mult tinut in brate si poate mai bine ingrijit. Nu am avut timp sa fac ordine, nici in lucruri nici in casa, banii o sa ti-i dea cineva din partea mea, iar lucrurile sunt intr-o punga. te pup si te iubesc. eu "     Dragul meu, Ma uit din balconul nostru in zare... si vad atatea pasari care zboară , pe cer. E frumos, nu ? E frumos cand esti aici , si din balcon simt mirosul de tigari. Ceea ce e ciudat, e ca ma deranjeaza uneori insa cand nu esti, tanjesc dupa el. Ma uit beata in zare, am mai luat un calmant. Imi place sa adorm, nu vreau sa imi fie frica de nimic, vreau sa-mi simt vantul  si poate ca daca soarele nu ma mai arde atat o sa pot sa ma urc si sa zbor fara sa ma ard la picioare. Frige atat de tare bara aia de fier... Frige si imi e frica de ea. Mi-am imaginat streangul. E din cordonul de l...

Îți scriu o poezie , Poate-mi scriu şi mie ... Şi nici nu o să ştii c-am existat. Astăzi am murit, m-am spânzurat. Destul de rea şi de urâtă, poezia mea. Mi-am exprimat un gând greoi, o zeflemea. M-am revazut cu ştreangul prins ,în gândurile mele, Şi nu am mai simțit, nici urmă de durere. Aproape că am plâns subit, de dorul meu, În mintea-mi obosită făceam un mic ecou... De câteva cuvinte, nu sper să-l înțelegi... Alergi, alergi,alergi,alergi, alergi,alergi. Mă mai văd adesea, fugind de lângă noi, Şi-n urma mea lăsând un tumultos război . Iar pentru asta, eu am o întrebare , De ce nu pot ieşi, din această stare ? De când în poezie, pe langă iubire, Apare răul,moartea şi-o dezamăgire ? De ce nu este totul,liber ca-n poveşti ? Cu prinți, prințese şi de aur peşti ? Unde e magia şi lumea aia bună ? S-au dus de mult de tot, uitându-ne la Lună. Ştii steaua ce-a căzut , aseara de pe cer ? Era sufletul meu , pierdut în vechi eter. Inima rănită, iarăşi am suprins, Când ...