Mai şi plouă. Mai spală strazile de oameni plânşi

Tu, aceasta betie a indragostelii si a dorintei de a te avea langa mine.

Mi-ai zis ca nu am mai scris, dar cred ca nu am mai facut asta pentru ca am inceput sa iti spun si sa iti arat colturi ale mele, diferite colturi ale sufletului meu...pentru ca ploua , nu am cum sa scriu altfel decat romantic.

Si in timp ce numar frunzele astea...

Iti spun cam ce se mai intampla in mintea mea...(de aici incepe)

Ma trezesc dorindu-mi sa te sarut, sau sa ma simt in bratele tale...stiu, cer multe, poate uneori prea multe, insa privindu-ti pometii pictati de pistrui , mai apoi pierzandu-ma in zambetul tau ca sa ma pot oglindi in ochii tai...simt ca da, esti tot ce-mi doresc. 

Te aseman cu tot universul meu, si da, ma implinesti, si e ciudat sa nu te vad doua zile. 

Daca ar fi dupa mine,acum as pleca, pe ploaie, sa te vad, doar sa te sarut si sa te imbratisez.

Oh, cat de copilaresc.

Mi-e ciudat sa te simt asa, poate e prea mult.

Insa, 

Daca ar fi cum vreau, as veni, te-as lipi de un perete si te-as saruta pana cand ar trebui sa respiram acelasi aer.

Da, stii ca nu te las sa pleci...

Poate e mult,poate prea mult te doresc, in sensul de tine. 

Habar nu ai ce face mintea mea cand ma privesti, sau ma dezmierzi.

Habar nu ai cata iubire ascund, doar pentru a nu crede ca sunt nebuna.

As sta si ti-as spune despre toate astea. 

Insa, uita-te la mine,ma pierd cand te vad ca ma duci acasa, si conduci, ai un profil serios uneori, iar cand te intorci si imi zambesti...inima mea,ma atentioneza : " vezi ca simti, si bat din interior sa te trezesti "

Incerc sa nu mai fiu asa de expansiva in dragoste, si stiu..nu imi iese.

Cumva prin toate gesturile mele, iti spun " da, m-am indragostit si am ajuns sa te iubesc " 

Si cand iubesc. Tu existi, muza mea...

Ce sa-ti fac..m-ai gasit intr-o lume virtuala.

Insa trec de ceea ce inseamna virtual, precum scrisul asta. 

Il simt doar pentru ca te iubesc.

Da, te analizez, imi place. 

Esti un om frumos, iar ochii tai ma oglindesc cum rar m-au oglindit ai mei. 

Ma vezi. 

In toata goliciunea mea  pe sub straiele de scena.

Te las sa ma citesti, sa stii ca scriu despre noi, mai mult despre tine, caci cand nu esti, imi trece timpul mult prea greu si ma apasa mintea.

Asta fac, mi-e dor de tine.

Desi, suna stupid...stiu ca te-am vazut recent. 

Stiu sa ma invat fara tine, daca trebuie.

Ar trebui ?

Stii, cand m-ai cerut, mi s-a oprit respiratia pentru putin timp, si mi-am dorit sa nu se termine momentul ala.

M-am imaginat cu tine, intr-o fractiune de secunda...am vrut sa opresc timpul pentru noi.

Iti dai seama ?

Si rad si eu de mine uneori...poate ireal,si totusi...

Cat pot sa te iubesc !

#vreausatevad