Muziciana

 vocea ta-mi trezeste-n minte cu cateva cuvinte fiori de scurta vreme, sinapse intrerupte... cadente efemere pe margini de sere

Spre ce ne ducem noi ? falnice,femei,diafane umbre si lumini prin dealuri si prin vai...? Ne ducem spre frumos,spre infinit, caci lumea noastra blanda,ne-aduce nesfarsit. Ne-aduce-n glasuri de vapaie amintite intr-o mare de iubiri de foc si paie ... Cand tu vei sta acum si-ti voi citi, Sa fie,noapte ,seara,zi Tu,draga mea,vei fi  , un zambet toata  ! Caci tu esti viata,tanara si mandra laolalta ! Te sarut cu drag. Sinzianei Dinu 

Strada e plina de zambete. Eu le culeg si rad cu ea. Ploua ! Na ! Lumea ne priveste , Dar,lipsind ceva. Priveste muta din vested-amaruile umbrele. Apasate,picurand pe ele. de parca le-ar tine si ei Intoase inspre cer, Invers, spun si sper :  Ca poate vreodata, Ploaia ,draga,vei fi iubita De lumea noastra toata. 

Iti place ,sau nu. Tu nu esti,tu. Si-am incalecat pe-o sa Si-am plecat din viata ta. Evolutia revolutiei din mine spune ca uneori e bine sa faci schimbari majore. Revolutia evolutiei nu prea ar vrea sa le accepte,deoarece e atasata. Evolutia in sine,e foarte buna. Revolutia este atragatoare. Chiar erotica,sau eroica. Sa fug,zic,caci nu-i a buna,nici a prieteniei nu e,si mai ales a iubirii. Este a naivitatii feminine,sensibile si putin atrase de false zambete .

Zilele mele cu soare,prind viata, Se nasc. Iar eu,pe tine muza mea isteata, te las.

Iti las iubirea mea pe-o piatra In zgura ,vantul s-o ia ,pe toata, Sa o duca departe-n zari de cristal, Prin vuietul fin al spartului val, In stanca ce-nnoata stand nemiscata, Prin sarea ce dulcele-i omul imbata. Fete si fete-n oglinda-i de jar Cand tuna si fulgera,totu-i amar. Si cum se ridica,viata din noi Oamenii - sfinti,si oamenii - goi, Ne-alearga si zboara prin creste-nghetate Prin falduri albe si lacuri uscate. Iubirea mea - cu tine in veci Oriunde te duci,oriunde mai pleci In vietile noastre,mici , trecatoare, Asculta-mi cuvintele de legatoare, Si -ncredema-n viata-vietii ce este Ca Luna si Soarele-ntr-o poveste. Cum toate rasar din neant, Al firului timp,ca de diamant, Ce iara si iara,ridica la cer Sa nu mai fii singur,niciodata stingher. Iar calea-ti sa-ti fie, Frumoasa,si vie.

Vise din vise,toate permise-n tacerile-mi scrise. Din tot si toate se naste finit, Din toate si tot,traiesc infinit . Zambete atinse de zambete stinse In lumi paralele si toate-ntre ele se-aprind ca prin focuri in sute de jocuri frumoase,si mici ,pe alocuri.