Ploaia scoate zambetele oamenilor

Strada e plina de zambete.

Eu le culeg si rad cu ea.
Ploua ! Na !

Lumea ne priveste ,

Dar,lipsind ceva.

Priveste muta din vested-amaruile umbrele.

Apasate,picurand pe ele.

de parca le-ar tine si ei

Intoase inspre cer,

Invers,

spun si sper : 

Ca poate vreodata,

Ploaia ,draga,vei fi iubita

De lumea noastra toata.