Farmec ,nu blestem !

Iti las iubirea mea pe-o piatra

In zgura ,vantul s-o ia ,pe toata,

Sa o duca departe-n zari de cristal,

Prin vuietul fin al spartului val,

In stanca ce-nnoata stand nemiscata,

Prin sarea ce dulcele-i omul imbata.

Fete si fete-n oglinda-i de jar

Cand tuna si fulgera,totu-i amar.

Si cum se ridica,viata din noi

Oamenii - sfinti,si oamenii - goi,

Ne-alearga si zboara prin creste-nghetate

Prin falduri albe si lacuri uscate.

Iubirea mea - cu tine in veci

Oriunde te duci,oriunde mai pleci

In vietile noastre,mici , trecatoare,

Asculta-mi cuvintele de legatoare,

Si -ncredema-n viata-vietii ce este

Ca Luna si Soarele-ntr-o poveste.

Cum toate rasar din neant,

Al firului timp,ca de diamant,

Ce iara si iara,ridica la cer

Sa nu mai fii singur,niciodata stingher.

Iar calea-ti sa-ti fie,

Frumoasa,si vie.