sâmbătă, 14 iunie 2014

Farmec ,nu blestem !

Iti las iubirea mea pe-o piatra
In zgura ,vantul s-o ia ,pe toata,
Sa o duca departe-n zari de cristal,
Prin vuietul fin al spartului val,
In stanca ce-nnoata stand nemiscata,
Prin sarea ce dulcele-i omul imbata.

Fete si fete-n oglinda-i de jar
Cand tuna si fulgera,totu-i amar.
Si cum se ridica,viata din noi
Oamenii - sfinti,si oamenii - goi,
Ne-alearga si zboara prin creste-nghetate
Prin falduri albe si lacuri uscate.


Iubirea mea - cu tine in veci
Oriunde te duci,oriunde mai pleci
In vietile noastre,mici , trecatoare,
Asculta-mi cuvintele de legatoare,
Si -ncredema-n viata-vietii ce este
Ca Luna si Soarele-ntr-o poveste.

Cum toate rasar din neant,
Al firului timp,ca de diamant,
Ce iara si iara,ridica la cer
Sa nu mai fii singur,niciodata stingher.
Iar calea-ti sa-ti fie,
Frumoasa,si vie.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu